Dar necazul nu s-a sfârşit aici,
Căci, apoi, tot părul i s-a smuls din cap,
Lăsându-i doar sufletul, gol-golut,
Acoperindu-şi ruşinea, cu un sos de maioneză.
Când s-a privit în oglindă,
Nici nu i-a mai venit să creadă,
Strigând, cu mânie, şefului bucătar
:
– Cândva, Io am fost, chiar, ‘Vodă prin lobodă’
Iar acum, nici nu mai ştiu cum mă cheamă!
La care Şefu’ i-a răspuns, sec:
– Carciofo alla Giudia!
© Copyright, Constantin ROMAN, London
