“Pietá”
Bernardo ATXAGA
Mătuşile, ba chiar şi mamele noastre
N-au luat nici odată în seamă cât de importantă era viaţa
Înainte să împlinească şaizeci sau şaptezeci de ani,
Ca apoi, mirate fiind de o astfel de descoperire,
Să rămână năucite, preţ de câteva săptămani:
După care au uitat subit întâlnirile săptămânale cu familiile lor,
Şi au început să cumpere lucruri de care nu mai aveau nevoie
Şi să zbiere incontinu, la telefon,
De parcă Marţienii ar fi aterizat în pragul casei.
