Tes pas, enfants de mon silence,
Saintement, lentement placés,
Vers le lit de ma vigilance
Procèdent muets et glacés.
Paul Valéry
(1871, Sète – 1945, Paris)
Paşii tăi
Copii ai sufletului meu,
Sunt paşii tăi, mergând neobosit
Mereu prin ale soartei văi.
Cu trupul îngheţat şi trist.
