Remco CAMPER (n. 1929, Olanda,)
Tu, poezie, chiar vrei să mă laşi aşa in stradă,
la trei jumate după amiază
în Rue du Four
când cerul cade peste mine
într-un tumult de negură
iar colţul de stradă mă-nghionteşte
încât sunt pierdut în mulţimea asta
dacă-i aşa nu vei scăpa de mine
mă voi agăţa strâns de bara autobuzului 39
şi într-un moment de ameţeală voi decide
să nu mai înghit să mă alungi
aşa cum ar face o femeie iubitului ei bătrân
care s-ar afla dintr-odată fără nici un drept
mai târziu în părculeţul din Sèvres-Babylone
unde căluşeii circului se-nvârtesc într-un vals melancolic
şi unde, mereu, sub acelasi pom, se află un negru
cu barba căruntă şi cu geamantanul de carton presat
sau acea întreagă familie fără vre-un adăpost
şi încă tânăra Americancă ducându-se seara la concert
însoţită de bărbatul pe care de abea la întâlnit
şi care-i citeşte versuri de Prévert
aici vă regăsiţi
prieteni pe vecie
să nu uitaţi
moartea nu este o scuză.
(Rendered in Romanian by Constantin ROMAN, London
© 2012, Copyright Constantin ROMAN)
