Michelangelo BUONARROTI
Sonet Nr. 70
Încovoiat de ani, plin de păcate,
Pe căi nefaste, însă încă viu,
Simt Moartea cum respiră pe la spate,
Zvârlindu-mă în Iad, de nu mă ştiu.
O, Doamne, de-aş primi un pic de Har,
Să-mi schimb Trecutul ce m-a blestemat,
Întreaga- ţi Milă să îmi fie Dar,
Spre Tine să mă-ndrept neîntinat.
Acum, într-un târziu, nu e destul,
O, Doamne, să mă lepăd de trecut
Şi pur sa fiu, aşa cum m-ai făcut.
Deci, rogu-Te-n genunchi , căci sunt sătul,
Cărarea să-mi scurtezi, când vin la Tine,
Purificat de Rău, sa fiu, în fine.
Rendered in Romanian by Constantin ROMAN
© 2014 Copyright Constantin ROMAN, London
