“Femeie Disparuta”
(Marjorie Agosin, n. 1955, Chile)
Sunt femeia disparuta
Intr-o tara intrata in negura,
Cu glasul innecat
De mania temnitei
Celor fara pomenire.
Si tu, inca nu ma zaresti?
Inca nu-mi deslusesti glasul
Din peregrinarile
Prin fumul dens
Al terorii?
Priveste-ma,
Nopti, zile, saptamani tacute
Canta-ma
Ca nimeni
Sa nu ma loveasca
Striga-ma
Ca sa-mi redai
Un nume,
O voce,
O epiderma care sa ma inveleasca,
Spunandu-mi pe nume.
Nu conspira cu uitarea
Rupe tacerea
Vreau sa fiu femeia renescuta
Din labirinturi
Revenind
Recastigand-mi
Numele.
Striga-mi numele.
(Redat in Romaneste de Constantin ROMAN, Martie 2004)
