Dintre cărările mergând spre miază-noapte
care o fi? mai este poate una
prin care am păşit ultima oară
condus fiind de-o nevăzută Mână.
Mai e vre-o uşe-nchisă, bună oară,
sau vre-o oglindă dând spre veşnicie?
răscrucile de drum nu ne confundă
dar Ianus ne pândeşte pe vecie.
Din valma de-amintiri întotdeauna
va fi pierdută din noiane, una.
nu te-om zări la apa din grădină,
nici la amiază, nici sub clar de lună.
(Rendered in Romanian by Constantin ROMAN
© 2013 Copyright Constantin ROMAN)
De estas calles que ahondan el poniente,
una habrá (no sé cuál) que he recorrido
ya por última vez, indiferente
y sin adivinarlo, sometido.
Para siempre cerraste alguna puerta
y hay un espejo que te aguarda en vano;
la encrucijada te parece abierta
y la vigila, cuadrifronte, Jano.
Hay, entre todas tus memorias, una
que se ha perdido irreparablemente;
no te verán bajar a aquella fuente
ni el blanco sol ni la amarilla luna.