Centre for Romanian Studies

In toate cele trei filme dedicate lui Culianu s-a sugerat telespectatorilor că ucigaşul ar fi fost legionar, fără a se menţiona că a fost o crimă “cu semnătură”. Umberto Eco a crezut că a fost un asasinat purtând semnătura KGB. Dar “semnătura” ar fi putut indica si suprimarea unui trădător. Uciderea petrecută după scenariul de execuţie a unui trădător ar implica umilirea celui care a trădat. I.P. Culianu a fost umilit prin împuşcare în ceafă în WC-ul universităţii din Chicago. Presupunând un astfel de scenariu, prin indicarea unui criminal legionar, însăşi victima trădătoare e plasată în rândul legionarilor. O altă variantă ar fi că a trădat Securitatea. După Tereza Culianu-Petrescu, fratele său care-i spusese Gabrielei Adameşteanu în decembrie 1990 că “prostia Securităţii române este epocală şi de o profunzime nemaivăzută” (v. I.P.Culianu în rev.22, 5 aprilie 1991) ar fost asasinat de vechea Securitate “aşa cum opina generalul I. Pacepa” (v. Tereza Culianu-Petrescu, O biografie, Observatorul Cultural, 87/23 oct.2001).

[Read more →]