Centre for Romanian Studies

În L’epreuve du Labyrinthe (entretiens avec Cl. H. Rocquet, Paris, 1978), este inserată o discuţie (3) în marginea acestei cărţi, considerată de critica europeană drept una dintre capodoperele literare ale scriitorului Mircea Eliade. De aici aflăm părerea hermeneutului credinţelor religioase cu privire la “universul nesecat al vechilor poveşti care ne încântă mereu”.
In Le vieil Homme et l’officier (Paris, 1977, 189 p.) ceea ce contează ar fi în primul rând “faptul că Fărâmă se face ascultat”, că “cititorul, ca de altfel şi poliţia, este sedus, fascinat”(Mircea Eliade, Încercarea labirintului, trad. rom., Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1990, p.155).
Sensibil la tragedia românilor ajunşi după 23 august 1944 să fie martirizaţi cu sutele de mii prin puşcăriile politice şi în lagăre de muncă forţată, Eliade sublimează “teroarea istoriei” în pagini de literatură filozofică la care ştia bine că nu mulţi vor avea acces (4). Căci literatura poate deveni o “cale de cunoaştere”, când ajunge a “mânui verbul în toată amploarea lui, şi nu numai o parte din el, specializată într-un sector sau altul al cunoaşterii” (cf. Vintilă Horia, Despre numele exact al lucrurilor, in Revista Scriitorilor Români, Muenchen, 21/1984, p.129).
Mircea Eliade (din 1970 membru al Academiei Britanice, din 1973 al Academiei Austriece şi din 1975 membru al Academiei Belgiene), în conversaţia sa cu Rocquet, l-a îndemnat pe acesta să rezume subiectul romanului său (5), foarte citit în occident, fiind tradus în germană şi olandeză fără nici o schimbare de titlu cum s-a întâmplat cu traducerea franceză şi cu unele traduceri în alte limbi.

[Read more →]