Prietene, stai liniştit,
încetul cu încetul te vei obşinui,
o să urcăm împreună
potecile ce le ştiai odată,
o să ne aşezăm
la umbra bătrânului pom.
Încetul cu încetul imaginile
grădinii şi a dealurilor se vor împrospăta în mintea ta.
– Dar eu caut casa mea părintească,
cu ferestre înalte,
umbrite de iederă;
Şi iarăşi caut farul
ştiut de marinari.
