mentre sorridono
la terra e ’l sole
e si ricambiano
d’amor parole,
e corre un fremito
d’imene arcano
da’ monti e palpita
fecondo il piano;
a te disfrenasi
il verso ardito,
te invoco, o Satana,
re del convito.
Când Soarele şi Terra
îşi schimbă-n
dulci surâsuri
cuvinte de amor,
Atunci în trup palpită
un himen de arcane
din munte spre câmpie
în solul roditor;
Iar eu îţi fac ofranda
de gânduri desfrânate
când te invoc, Satană
Domniţă a Ispitei.
© 2013, Copyright Constantin ROMAN
