Cel ce plânge nu-i singur mereu,
Voi, lacrimi, să curgeţi din plin!
O singură jale este mult prea puţin;
Căci ferice să fi este greu.
Când destinul hain, mă-nconvoaie din plin,
Sufletul e pierdut pe cărare;
Resemnată păşesc spre destinul divin:
Când amarul mă-ndreaptă spre zare.