este absolut eveident ca dupa expozitia Grigorescu dela Agen si Barbizon, urmata de expozitia de la Quimper toate localitati cu o populatie redusa si de un interes cultural limitat, putem afirma ca Arta culturii romanesti, asa cum este ea gerata de nastrusnicii nostri kulturnici este plimbata “in parteneriat” prin locuri periferice si provincii cu densitate urbana scazuta, ca “din lac in put,” iar impactul cultural in strainatate este absolut infim. Aceasta este cu atat mai jenant cu cat fondurile de organizare nu ar fi cu mult mai mari daca asemenea expozitii ar avea loc in marile orase ale Frantei, cunoscute vaduri de cultura si de intelectualitate. Dar aceste ‘detalii’, asa cum am mai spus, nu sunt luate in consideratie de cei (i)responsabili, fie pentru ca nu isi dau seama, din lipsa unei suprafate intelectuale sau fie pentru ca, pur si simplu, nu se sinchisesc pentru ca nu o fac pe banii lor si ori si cum nimeni nu le tine socoteala: sau cu alte cuvinte orbul conduce pe orb in acea atmosfera calduta de autosatisfactie inepta ale infinitelor cumetrii.