Mana ce-a pus pecetea
Mâna ce-a pus pecetea, a-nvins cetatea;
Cinci degete au drămuit suflarea,
Si decimând o fire, au sfârtecat o ţară;
Cinci prinţi, tăind un cap incoronat.
Un braţ de fier e prins de-o fiinţă suptă,
Crispate mâini se strâng pe frânte scuturi;
O pană pe raboj a stins o luptă
Ce-a stins in gât un murmur.
Dar mâna pe răboj are lingoare,
Lăcuste fac prăpăd si-i foame mare;
Dar mare-i mâna ce apasă ţara
Pecetea unui singur Domn.
Cinci prinţi sfidează orice-nduplecare
Cu aprigi ochi privind o viaţă frântă;
In cer sau pe pământ fără iertare;
Căci mâna n-are lacrimi ca să plângă.
