Centre for Romanian Studies

Uneori, la Bucuresti, mai auzeam de la prietenii unor prieteni, cam la māna a treia sau a patra, de niște “ceaiuri” date īn cartierul Primăverii, unde “grangurii” īși aveau ghetoul privilegiat, īn casele luate cu japca de la “exploatatorii” care īnfundaseră pușcăriile de la Sighet sau Aiud.
Copiii lor, de aceeași vārstă cu mine, primiseră discuri de muzică ușoară: twist, rock’n roll – muzică “decadentă” pentru noi, dar nu și pentru ei. Era imposibil de pătruns īn asemenea cercuri, și m-aș fi simțit compl “pe din afară”, așa că doar visam. Īn plus, nu era suficient să fi pus māna pe un disc străin, ci trebuia să ai și un “patefon” modern, pentru “microsilloane” de 33 și mai tārziu de 45 (rotații pe minut). Asemenea tehnologie nu exista pe piața liberă, dar la un moment dat a fost importată din Cehoslovacia sau Germania de Est. Prin anii ‘60 apăruseră niște īnregistrări romānești (Electrecord) cu cāntăreți occidentali simpatizanți comuniști – interpretul negru american de jazz Paul Robson, sau comunistul francez Yves Montand. Ei, asta era mare lucru! Dar noi tinerii preferam Beatles sau Paul Anka, īnsă de unde Dumnezeu să īi găsești?

[Read more →]