PROMISIUNE TELEFONICĂ
(Rikardo ARREGI, n. 1958, Gasteiz, Ţara Bască, Spania, Poet Basc)
E greu de închipuit cum se limpezesc apele.
Iniţiativa se pierde pe drum;
iar ultima umbră de curaj se înmoaie pe asfalt
odată cu punga de plastic. Nu-i vina nimănui!
A trecut demult timpul cănd porumbeii îţi şedeau
pe umeri, acum carnea a căpătat
aspect de piatră. Doar praf şi frunze ruginite,
ape uzate şi ferestre murdare peste tot.
Simt mirosul care l-ai lăsat în urmă.
Aduceţi trompetele, vă rog, trompetele.
Ţintesc ochii pe ele, aşteptând norii
dar cei mai negri dintre ei nu aduc ploaia.
Prin fereastră
zăresc o femeie care plânge, vorbind la telefon,
cu traista de cumpărături lăsată pe trotoar;
când era să termine conversaţia
a luat-o dela început, săraca.
Apele macină munţii aşa cum
o singură lacrimă macină, necontenit, trupul.
Ce poate fi mai tragic decât o promisiune telefonică?
