Le rideau de ma voisine
Se soulève lentement.
Elle va, je l’imagine,
Prendre l’air un moment.
On entr’ouvre la fenêtre :
Je sens mon coeur palpiter.
Elle veut savoir peut-être
Si je suis à guetter.
Mais, hélas ! ce n’est qu’un rêve ;
Ma voisine aime un lourdaud,
Et c’est le vent qui soulève
Le coin de son rideau.
Alfred de MUSSET (1810-1857)
Perdeaua vecinei mele
(după Goethe)
Perdeaua vecinei mele
Se ridică întrodoară.
Ea încearcă, îmi închipui,
Să vadă cum e-afară.
Fereastra se-ntredeschide.
În piept, inima-i bătândă:
Ea vrea să ştie unde
Eu pot să stau la pândă.
Dar m-am pripit: vecinei,
Îi place-o beizadea
Şi doar e vântul care
Îi suflă în perdea.