Centre for Romanian Studies

Centre for Romanian Studies header image 1

Entries Tagged as 'costilondra'

Poetry in Translation (CCXV): Anonymous, ROMANIA, “The Ecologic Princess and Prince Charming“, “Prinţesa Ecologică şi Făt Frumos”

September 23rd, 2013 · Comments Off on Poetry in Translation (CCXV): Anonymous, ROMANIA, “The Ecologic Princess and Prince Charming“, “Prinţesa Ecologică şi Făt Frumos” · International Media, Poetry, quotations, Translations, Uncategorized

Once upon a time,
In far-away lands,
There was a beautiful princess
Who just found a frog
Whilst she was contemplating ecologic aspects,
On the shore of an unpolluted lake,
In a green meadow
(recently re-granted by the Constitutional Court).

A fost odată
Ca nici odată
Şi dacă n-ar fi
Nu s-ar povesti.
A fost odată,
Pe meleaguri îndepărtate,
O mandră prinţesă
Care tocmai zări o broască,
În timp ce contempla aspecte ecologice,
Pe malul unui lac nepoluat,
Dintr-o luncă verde,
Lâng-un vechi castel,
(Restituit de Curtea Constituţională).

Adaptare liberă după un poet Anglo-Saxon anonim,
Copyright Constantin ROMAN, London, 2009

[Read more →]

Tags:··················

Poetry in Translation (CLXXXV): Jorge Luis BORGES (1899 – 1986), Argentina, Poet, “Limite“, “Límites“ “Limits” (fragments)

April 19th, 2013 · Comments Off on Poetry in Translation (CLXXXV): Jorge Luis BORGES (1899 – 1986), Argentina, Poet, “Limite“, “Límites“ “Limits” (fragments) · Poetry, quotations, Translations, Uncategorized

Dintre cărările mergând spre miază-noapte
care o fi? mai este poate una
prin care am păşit ultima oară
condus fiind de-o nevăzută Mână.

Mai e vre-o uşe-nchisă, bună oară,
sau vre-o oglindă dând spre veşnicie?
răscrucile de drum nu ne confundă
dar Ianus ne pândeşte pe vecie.

Din valma de-amintiri întotdeauna
va fi pierdută din noiane, una.
nu te-om zări la apa din grădină,
nici la amiază, nici sub clar de lună.

(Rendered in Romanian by Constantin ROMAN
© 2013 Copyright Constantin ROMAN)

De estas calles que ahondan el poniente,
una habrá (no sé cuál) que he recorrido
ya por última vez, indiferente
y sin adivinarlo, sometido.

Para siempre cerraste alguna puerta
y hay un espejo que te aguarda en vano;
la encrucijada te parece abierta
y la vigila, cuadrifronte, Jano.

Hay, entre todas tus memorias, una
que se ha perdido irreparablemente;
no te verán bajar a aquella fuente
ni el blanco sol ni la amarilla luna.

[Read more →]

Tags:········