Mâna neatingând mâna, pielea neatingând pielea,
doar gustul misterului care se dizolvă în cerul gurii,
în pauze inundate de atâta melancolie,
tremurând de frigul ce nu-l pot înfrunta,
dealungul acestor nopţi albe, cu obloanele trase.
Ochi nesărutând ochi, versuri de foc
în măduva oaselor, în măduva iubirii,
corp plin de parfum
pe silueta gâtului,
profil adumbrit, aşteptând, în confortul aşternutului.
Îţi scriu doar să-ţi spun că o sa te desluşesc, o să te devorez,
ca să parcurg lungul drum, prescris de soartă,
să te cuprind într-un singur cuvânt, dând bice delirului,
în timp ce ne vom ascunde sub orologiul
care recită versuri,
strângându-ne la piept, la nesfârşit.
Îţi scriu doar să-ţi spun, dacă te-aş desluşi, te-as strânge în braţe,
dar tu nu mai vei fi aici: vei fi început să te desprinzi de mine.
(Romanian version by:
Constantin ROMAN, London,
© 2013, Copyright Constantin ROMAN
