Centre for Romanian Studies

Centre for Romanian Studies header image 1

IZMENELILE PROFESORULUI IZMENETZKY JUNIOR

May 15th, 2006 · No Comments · Diary, Diaspora, OPINION, PEOPLE

Izmenelile Profesorului Izmenetzky Junior
(sau: “Vrei, nu vrei, bea Grigore aghiazma!)

Pentru acei cititori care mai ar avea inca dubii asupra originii mioritice al numelui Profesorului Izmenetzky, trebuie sa-i asigur dintr-un inceput ca este un patronim perfect respectabil si neaos Romanesc.
Pentru aceasta mai bine sa ne referim la dictionarul etimologic al regretatului Alexandru Cioranescu ca sa stabilim fara gres originea cuvantului, provenind nu asa cum ati sperat de la acea planta odorifera cantata pe la horele noastre populare:

“Foaie verde isma”,

ci mai de graba de la absolut necesarii si prea-nobili indispensabili.

Din pacate, cele doua cuvinte, “izma” si respectiv “izmana” nu au o radacina comuna, pentru ca, de fapt, substantivul botanic provine din limba Greaca, si asa trebuie sa ne resemnam cu originea Slava a cuvantului “Izmana-izmene” provenind din Slavona “izmeni”… cum ne lamureste dictionarul, citez (op.cit. 440):

“a schimba, a altera, sau reflexiv a se schimba, a se inrautati”.

Si mai departe:
“a face nazuri, a se rasfata”.

Bine, aici stiu ca o sa va bucurati pentru ca profesorul Izmenetzky, candva redactor la o inalta Editura de Partid (evident Muncitoresc), facuse autostop spre Romania, pe unul din tancurile Sovietice, pentru care avea o fascinatie speciala, asa cum ii demonstreaza etimologia Slavona al numelui sau.

Deci, in felul acesta ne-am afla pe un teren solid, afirmand (sau cum s-ar spune in limbajul post-Decembrist – “concluzionand”) ca profesorul Izmentzky inmanunchiaza toate aceste calitati de alterare (spre mai rau), altfel facand nazuri, izmeneli sau “mofturi” cum ne asigura dictionarul lui Cioranescu.

Ei, bine zis: “mofturi”!

Dar hai sa cugetam un pic: de ce fel de “mofturi” ar fi vorba, cand profesorul Izmenetzky si-a lasat de izbeliste catedra lui de la “celebra” Universitate de Stat, de peste Ocean, unde era expert analist politolog, pentru a-si lua un post oarecare, platit in RON, intr-o tara din regiunea “Balklands” (conform definitiei Vice-premierului Britanic, care isi faurise neologismul prin combinarea a doua nume geografice diferite – Balkans si Falklands, amandoua bantuite de razboaie recente).

Si iata cum, dintr-o data, ne-am trezit pleasca beneficiarii gaselnitelor docte ale acestui Izmenetzky, intors, cum s-ar spune la matca, la tara sa de bastina.

Ei “bastina” o sa-mi spuneti, neincrezatori, si ca sa rezolvam nedumerirea odata pentru todeauna, iacata, in cursul unei singuri generatii, Izmenetzky, cel venit pe tancurile Sovietice si-a schimbat numele in Izmeneanu, pentru ca, zice el, asa a procedat si Eminescu cand si-a schimbat numele din Eminovici.
Sigur ca da, de ce nu? de unde sub-intelesul de izmeneala, de schimbari si de tertipuri.
Dar astea nu sunt altceva decat niste “mofturi (izmeneli) – o chestie de forma, nu de fond, care nu merita atata discutie! Mai ales ca cele de mai sus reprezinta o poveste veche, mai bine uitata, pentru ca aici vorbim de Izmenetzky Junior (pardon, Izmeneanu) si nu de regretatul Senior.

Si cum aschia nu sare departe de buturuga, sigur ca Izmeneanu Jr a fost si el scolit de taica-su la “inaltele” Academii ale nomenklaturii, unde l-a avut coleg de camera pe fiul regretatului Impuscat: cu asta chiar s-a laudat pe sticla canalelor Americane de telenovele, dar de atunci si-a “alterat” cantecul, a schimbat macazul, devenind peste noapte un critic infocat al regimului al carei creatie a fost – adica regimul comunist.

Ei si? Nu a facut asa si cucernicul apostol Pavel si alti sfinti crestini? De ce sa nu o dam crestinestei uitari, povestea aceasta veche de o generatie sau doua? De ce sa ii tot amintim, cum ar veni, de “Schimbarea la fata”?

PENTRU CA:
• ne-am saturat pana in gat, domnilor si doamnelor, sa ne tot demonstreze, noua Romanilor “patibulari”, cine suntem si de unde venim.
• Ne-am saturat sa ne rescrie istoria nomenklaturistii, fii si nepotii lor pana la a saptea generatie!
• Ni se face sila sa ni se ofere rezultatul analizelor lor “stiintifice” fie chiar si al inaltelor comisii prezidentiale, in ce chip si fel ne-au relegat predecesorii lor tanchisti si tractoristi, cizmari, veterani ai razboiului din Spania sau al Internationalei comuniste si a KGB-ului, sa devenim in ziua de azi o masa amorfa de “patibulari”, care a incasat si o sa mai incasam in continuare.
• Ne-am saturat sa ne serveasca “stiinta” lor si sa ne dramuiasca “cultura” lor ONG-urile cumetriilor si ICR-urile bantuite de copiii Academiei “Stefan Gheorghiu”.
• Ne-am saturat, domnilor, sa ne faca morala de cine ar fi sau nu un “bun Roman”, cei care au fost direct beneficiari ai ‘paradisului’ communist instalat de parintii lor.
• Nu avem nevoie sa “analizeze” nimeni trecutul communist, platit el fie si in RON sau in dolari din banii contribuabililor sau din imprumuturile facute la UE sau FMI.
• De ce ne-au trebuit saisprezece ani ca sa NU aflam adevarul despre decembrie ’89?
• De ce nu avem acces cum trebuie, nici azi, in sec XXI, la dosarele Securitatii?
• De ce nu ni se restituie bruma de agonisire a parintilor si bunicilor nostri care au suferit sub cizma comunista?

Mi s-a explicat, in mod suav, de catre fiica “disidenta” a unui fost nomenklaturist (cu diploma de la Stefan Gheorghiu), acum cocotata in Occident in diverse demnitati:

“Vai, domnule, noi suntem o tara saraca” !

Da, sigur ca da! Am fost saraciti chiar de familia in care a crescut dansa, sau de familia “izmenimicurilor” astea care au penetrat in toate structurile ca termitele; cei care acum au fondurile culturii noatre romanesti, pentru beneficiul cumetriilor si neamurilor lor!
Sa tot dai cu flitul si nu vei scapa de pestilenta asta sociala nici o data: sau cum spunea zambind un Presedinte:

“Este ironic sa ai de ales un Presedinte dintre doi comunisti”

Da, este trist, cu adevarat!

Si atunci, ce ar fi de facut, domnule Izmeneanu?
Eu zic sa facem cum stie tot Romanul: Dvs va prefaceti ca “analizati” cauzele comunismului (biruitor, nu e asa?), iar noi, “patibularii”, ne facem ca va credem pe cuvant, fara sa cartim? Caci nu de geaba suntem etichetati in felul acesta, cu dispretul care il meritam! Nu ar fi o solutie echitabila, sa ne impartim rolurile astfel, in pantomima care o jucati, in comisia de la Bucuresti?

Dar intrebarea care se pune este alta:

PANA CAND?

PANA CAND sa ii obligam pe tinerii din Romania sa emigreze in masa pentru ca nu mai au incredere in “realizarile” ‘democratiei” care ati instalat-o si care tot ati analizat-o in cartea de interviuri cu bine-cuvantatul Ion Ilici Iliescu?

Sigur ca nu are importanta de loc care ar fi origina etimologica sau chiar etnica al unui Izmenescu, Izmeneanu, Izmenetzky, sau pur si simplu Izmana, caci ne-ati furat si astea de pe noi!
Ne-ar fi chiar foarte penibil sa fim obligati sa recurgem la lustratia fiiilor si nepotilor tanchistilor Sovietici, asa cum au facut-o ei din 1946 incoace, copiilor si nepotilor asa-zisilor “dusmani ai poporului”.
Tot asa ne este penibil sa ne aflam, in 2006, martori neputinciosi, la mascarada (pardon, izmeneala) asta a comisiei de cercetare, care sa ne spuna, ce anume sa ne mai spuna, Domnule? Ceea ce stiam de mult? Pentru simplul motiv ca pana Profesorul Izmeneanu ar ajunge la “pretioasele” sale concluzii, am fi si uitat care ar fi fost motivul initial pentru care Domnia Sa a fost instalat in capul comisiei de cercetari; am fi uitat ca de fapt motivul ar fi fost condamnarea crimelor comunismului!

Dati-ne o lege a lustratiei, nu Comisii, Domnule Presedinte!
Dati-ne parlamentari care sa treaca legile democratiei, nu praf in ochi!
Dati-ne bunurile inapoi, nu un asa-zis “Fond al Proprietatii”, care nu face doi bani chiori!

Daca mai vreti sa aveti credibilitate, dati-i un premiu de consolare Profesorului Izmeneanu si trimiteti-l inapoi la catedra Domniei Sale din “Merry-Land-ul” lui Bush, unde studentii sai au mare nevoie sa afle cum s-au petrecut lucrurile in Romania, caci noi le stim si le-am suferit pe pielea noastra!
De ce sa mai inghitim si “aghiazma” asta amara a lui Volodya, chiar daca “izma” si “aghiazma” sunt pe undeva sinonime (Cioranescu, op. cit: 26)?
Quod erat demonstrandum!

Londra, 15 Mai 2006

Tags:

No Comments so far ↓

Like gas stations in rural Texas after 10 pm, comments are closed.