Centre for Romanian Studies

Centre for Romanian Studies header image 1

Entries Tagged as 'quotations'

Mircea Milcovitch – Un irréversible journal de retrouvement, by Thiery Jolif (www.unidivers.fr)

October 21st, 2012 · Comments Off on Mircea Milcovitch – Un irréversible journal de retrouvement, by Thiery Jolif (www.unidivers.fr) · Books, Diaspora, International Media, OPINION, PEOPLE, quotations, Reviews

Comment faire d’un chemin d’exil une marche de « retrouvement », de retournement sans retour ?
Si, ainsi qu’aimait le rappeler Claudel, « Dieu écrit droit avec nos lignes courbes », l’écriture pourrait bien alors se révéler être le vecteur de ce ré-embrassement à la fois charnel et spirituel, demeurer étranger à son pays, à son passé et pourtant présent à tout et à tous.

Il aura fallu plus de quarante années de maturation pour que l’artiste Mircea Milcovitch publie son « journal d ’exil ». Un journal qui n’est pas le fait d’un scrutateur de soi, d’un « indiscret observateur » de soi-même mais une toile écrite comme est tissée celle de l’araignée. Les gouttes de rosées qui ici s’irisent à la lumière du soleil de la mémoire sont des souvenirs. Ecrits, ils sont pris dans la toile fine, subtile, prisonniers ils étaient destinés à l’oubli…

Il faut écrire la pensée pour la dérouler. (p. 225

[Read more →]

Tags:··········

Poetry in Translation (CXXXIII): Paul Valéry, (1871, Sète, – 1945 Paris) – “Les Pas”, “Paşii tăi -”

October 12th, 2012 · Comments Off on Poetry in Translation (CXXXIII): Paul Valéry, (1871, Sète, – 1945 Paris) – “Les Pas”, “Paşii tăi -” · OPINION, PEOPLE, Poetry, quotations, Translations

Tes pas, enfants de mon silence,
Saintement, lentement placés,
Vers le lit de ma vigilance
Procèdent muets et glacés.

Paul Valéry
(1871, Sète – 1945, Paris)

Paşii tăi

Copii ai sufletului meu,
Sunt paşii tăi, mergând neobosit
Mereu prin ale soartei văi.
Cu trupul îngheţat şi trist.

[Read more →]

Tags:············

Poetry in Translation (CXXXII): Nicanor Parra (n. 1914, Chile) – “I Take Back Everything I’ve Said”, “Reneg tot ce-am spus până acum”

October 11th, 2012 · Comments Off on Poetry in Translation (CXXXII): Nicanor Parra (n. 1914, Chile) – “I Take Back Everything I’ve Said”, “Reneg tot ce-am spus până acum” · PEOPLE, Poetry, quotations, Translations

Poetry in Translation (CXXXII): Nicanor Parra (n. 1914, Chile) – “I Take Back Everything I’ve Said”, “Reneg tot ce-am spus până acum”
Dar ia seama la ultima mea dorinţă:
Reneg tot ce am spus până acum,
Cu cea mai mare amărăciune în suflet,
Reneg tot ce am spus. până acum.
(Rendered in Romanian by Constantin ROMAN, London,
© 2012, Copyright Constantin ROMAN)

Nicanor Parra (Chilean poet, b. 1914)

Maybe that’s all I am
But listen to my last word:
I take back everything I’ve said.
With the greatest bitterness in the world
I take back everything I’ve said.

Amistoso lector
Que no me pueda despedir de ti
Con un abrazo fiel:
Me despido de ti
con una triste sonrisa forzada.

Puede que yo no sea más que eso
pero oye mi última palabra:
Me retracto de todo lo dicho.
Con la mayor amargura del mundo
Me retracto de todo lo que he dicho.

[Read more →]

Tags:·········

Poetry in Translation (CXXXI): Constantine P. Kavafy (1853 – 1933), Poet Grec – “An old man”, “Bătrânul”

October 7th, 2012 · Comments Off on Poetry in Translation (CXXXI): Constantine P. Kavafy (1853 – 1933), Poet Grec – “An old man”, “Bătrânul” · Diaspora, PEOPLE, Poetry, quotations, Translations

Poetry in Translation (CXXXI): Constantine P. Kavafy (1853 – 1933), Poet Grec – “An old man”, “Bătrânul”
At the back of the noisy café
bent over a table sits an old man;
a newspaper in front of him, without company.

And in the scorn of his miserable old age
he ponders how little he enjoyed the years
when he had strength, and the power of the word, and good looks.
La masa dela cafenea bătrânul şade îndoit.
E zgomot mult, dar singur e,
în fundul sălii, nevăzut, citind ziarul favorit.

Şi în dispreţul anilor trecuţi, se-ntreabă oare despre tot ce-a fost
cât de puţine vise a trăit
când era tanăr, chipeş şi cu rost.

(Rendered in Romanian by Constantin ROMAN, London,
© 2012, Copyright Constantin ROMAN)

[Read more →]

Tags:···

Poetry in Translation (CXXX): Pier-Paolo Pasolini (1922 – 1975), Poet Italian – “Forza del Passato”, ” Sangele Trecutului”, “Force of the Past”

October 6th, 2012 · 3 Comments · International Media, PEOPLE, Poetry, quotations, Translations, Uncategorized

Pier-Paolo Pasolini (1922-1975)

Io sono una forza del Passato.
Solo nella tradizione è il mio amore.
Vengo dai ruderi, dalle chiese,
dalle pale d’altare, dai borghi
abbandonati sugli Appennini o le Prealpi,
dove sono vissuti i fratelli.
Giro per la Tuscolana come un pazzo,
per l’Appia come un cane senza padrone.

Sunt sângele Trecutului.
Dorul meu e zămislit in tradiţii.
Provin din ruine, biserici,
Altare şi sate…
Uitate la poalele Carpaţilor,
Din munţii strămoşilor mei.
Hălăduiesc, nebun, pe uliţa satului,
Acea Vie Apia, ca un câine fără stăpân.

[Read more →]

Tags:··········

Poetry in Translation (CXXIX): Pier-Paolo Pasolini (1922 – 1975), Poet Italian de expresie Friula – “Ciant da li ciampanis”, ” Sunet de clopot”, “Song of the Church Bells”

October 5th, 2012 · Comments Off on Poetry in Translation (CXXIX): Pier-Paolo Pasolini (1922 – 1975), Poet Italian de expresie Friula – “Ciant da li ciampanis”, ” Sunet de clopot”, “Song of the Church Bells” · International Media, PEOPLE, Poetry, quotations, Translations

Co la sera a si pièrt ta li fontanis
il me país al colòur smarít.
Jo i soj lontàn, recuardi li so ranis,
la luna, il trist tintinulà dai gris.
A bat Rosari, pai pras al si scunís:
jo i soj muàrt al ciant da li ciampanis.
Forèst, al me dols svualà par il plan,
no ciapà pòura: jo i soj un spirt di amour
che al so país al torna di lontàn.

Când seara se reflectă în fântână
tot satul se dizolvă-n umbre pale.
Iar broaştele din lac işi cânta corul,
sub clar de lună şi refren de greieri.
Când văile se fac ecou de clopot
tot surd

Poetry in Translation (CXXIX): Pier-Paolo Pasolini (1922 – 1975), Poet Italian de expresie Friula – “Ciant da li ciampanis”, ” Sunet de clopot”, “Song of the Church Bells”

[Read more →]

Tags:···········

Poetry in Translation (CXXVIII): Vicente Aleixandre (1889 – 1984), Poet Spaniol – “El cuerpo y el alma”, ” Corp si suflet”, “The Body and the Soul”

October 5th, 2012 · 2 Comments · International Media, Poetry, quotations, Translations

Pero es más triste todavía, mucho más triste.
Triste como la rama que deja caer su fruto para nadie.
Más triste, más. Como ese vaho
que de la tierra exhala depués la pulpa muerta.
Como esa mano que del cuerpo tendido
se eleva y quiere solamente acariciar las luces,
la sonrisa doliente, la noche aterciopelada y muda.
Poetry in Translation (CXXVIII): Vicente Aleixandre (1889 – 1984), Poet Spaniol – “El cuerpo y el alma”, ” Corp si suflet”, “The Body and the Soul”

Luz de la noche sobre el cuerpo tendido sin alma.

Dar e trist, mult prea trist.
Trist pentru fructul pierdut, desprins din creangă.
Trist, prea trist, pentru parfumul
fructului uscat, căzut pe pământ.
Ca braţul acestui trup încordat,
ridicat, doar ca să poată tânji spre lumină
surâs dureros, în noaptea catifelată şi mută.
Alma fuera, alma fuera del cuerpo, planeando
tan delicadamente sobre la triste forma abandonada.

[Read more →]

Tags:···········

Poetry in Translation (CXXVII): Vicente Aleixandre (1889, Sevilla – 1984, Madrid), Poet Spaniol – “No estrella”, ” Stea fără nume”, “No star”

September 30th, 2012 · 4 Comments · International Media, Poetry, quotations, Translations

¿Quién dijo que ese cuerpo
tallado a besos, brilla
resplandeciente en astro
feliz? ¡Ah, estrella mía,
desciende! Aquí en la hierba
sea cuerpo al fin, sea carne
tu luz. Te tenga al cabo,
latiendo entre los juncos,
estrella derribada
que dé su sangre o brillos
para mi amor. ¡Ah, nunca
inscrita arriba! Humilde,
tangible, aquí en la tierra
te espera. Un hombre que te ama.

STEA FARA NUME
(Vicente Aleixandre, 1889-1984)

Cine a spus, oare, că timpul
sculptat din săruturi, străluceşte
minunat în orbita
fericirii? O, stea, tu care eşti a mea,
coboară! Fie lumina ta
doar carne şi trup, aici,
pe pământ. Putea-voi
să te cuprind, zvâcnind în iarbă,
stea căzută din cer,
care, pentru dragostea mea, vei fi sacrificat
sângele şi strălucirea ta. Nu, niciodată,
tu, fiinţă cerească! Aici, umil
şi tangibil, pământul te ocroteşte.
Aici, un om ţi se închină.

(Rendered in Romanian by Constantin ROMAN, London,
© 2012, Copyright Constantin ROMAN)

[Read more →]

Tags:·········

Letter from Germany – Ein Brief auß Deutschland – Lettre d’Allemagne (II): the Tragedy of Romania

September 29th, 2012 · Comments Off on Letter from Germany – Ein Brief auß Deutschland – Lettre d’Allemagne (II): the Tragedy of Romania · Diary, Diaspora, OPINION, PEOPLE, quotations, Translations

Du mußt dir vorstellen, ein Haufen Affen die faul an Bäumen baumeln und den ganzen Tag die Bananen genießen, die ihnen vor der Nase hängen.
Und trotzdem, die Lebensbedingungen dieser Menschen sind unbeschreiblich. Ihre einzige Sorge ist gut zu essen, zu trinken und nicht allzuviel tun. Ich habe nirgendwo so viel Schmutz und Dreck an einem Ort gesehen, wo verglichen mit dem Möglichkeiten die sie hätten, viel mehr Ordnung sein müßte.
Alles ist ein Durcheinander, von Luxusgütern gemischt mit anderen Dingen die einen erbärmlichen und von ungeheure schlechten Geschmack zeugen.
Ich habe Bauern gesehen die in Pferdewagen, barfuß und schmutzig waren, die aber mit dem Handy telefonierten. Ich habe Menschen gesehen, die ihre Luxuskarossen in einem verrosteten Laster durch die Gegend spazierenfuhren, um anderen Leuten zu zeigen was sie besitzen. Ich habe hunderte von herrenlosen Hunden gesehen, die mitten auf den Straßen schliefen. Ich habe genau im Stadtkern von Bukarest zerfallene Hütten gesehen, die an zerbrochenen Fenstern, an Stelle von Gardinen, T-Shirts und alte Pyjamas hatten. Ich habe unglaublich luxuriöse Kaufhäuser gesehen, die von Polizisten bewacht waren, während draußen am Straßenrand Bettler mit traurigen Augen saßen.
La manie pompeuse de ceux qui sont « arrivés », qui se sont enrichi, est inimaginable. Nombreux sont ceux qui travaillent à l’étranger et qui retournent au pays avec de l’argent et le désir d’avoir à tout prix ce que les autres n’ont pas. C’est ainsi qu’ils se payent des villas et maisons horriblement pompeuses en dehors de Bucarest, des maisons qui ont l’air ridicule dans des villages où les autochtones restés, vivent encore dans leurs maisonnettes bâties d’argile et bouse de vache, blanchies à la chaux et avec des toits penchants telles de petites vieilles en train de bavarder. La vue jadis si belle est détruite et le comble est que même dans les cours de ces maisons bien à part, on peut voir, quelque part vers le grillage en fer forgé, une vache à côté d’une carriole essayant de paître parmi les tas de briques cassées.

Que pourrais-je te dire de plus, c’était un pèlerinage dans le passé traversant d’abord le futur, un bizarre mélange d’états sociaux, l’apparence visible d’un peuple qui, selon mon avis, n’aura jamais la chance d’arriver assez loin, exactement à cause des discordances excessives. On ne saura jamais convertir à notre civilisation une petite vieille innocente qui crache dans sa poitrine lorsqu’on la photographie et qu’on lui montre immédiatement l’image, sur le dos d’un appareil numérique. Et c’est exactement là la cause du fait que j’ai une grande pitié et compréhension pour ceux qui sont arriérés d’une centaine d’années, et aucune tolérance pour ceux qui, par des ruses, mensonges et tromperies, essaient de tirer le plus bas possible ce pays. Malheureusement nous n’y pouvons rien faire, mai la sensation demeure douloureuse.

[Read more →]

Tags:····

Poetry in Translation (CXXVI): Virgil Suárez (b. 1962, Cuba),– “ŢĂRMUL LUI REINALDO ARENAS” (The Patagonies of Reinaldo Arenas)

September 25th, 2012 · Comments Off on Poetry in Translation (CXXVI): Virgil Suárez (b. 1962, Cuba),– “ŢĂRMUL LUI REINALDO ARENAS” (The Patagonies of Reinaldo Arenas) · Diaspora, International Media, PEOPLE, Poetry, quotations, Translations, Uncategorized

De câte ori n-ai fost forţat, tu, Reinaldo
Să-ţi înghiţi cuvintele? Bucatele de hârtie rupte
din jurnalul tău, maţele tale, căluşul din gură, pumnii de fier în stomac. De fiecare dată ai scuipat înapoi, focul tău, în faţa câinilor. De cinci
ori ţi-au confiscat manuscrisul, dibuind-ul acolo unde l-ai
ascuns, arzându-l ca şi cum memoria s-ar fi făcut scrum, în incendiu, nu te-ar fi mântuit şi de fiecare dată,
mereu, ai rescris cuvintele, aspirându-le din
cenuşa cruzimii şi violenţei lor, iar tu
le-ai rescris, mereu şi mereu, aceşti cărbuni fierbinţi
aprinzându-se în spiritul tău nemărginit, tu espiritu bello.
Iar într-un sfârşit, cuvintele tale strălucesc
aceşte stele minunate la care exilul se roagă, te urmează
ca să renască, din conflagraţia îndepartată a propriilor lor
vieţi, cinci romane de furtună, ţărână şi apa. Oare ce ţi se oferă
în ţara infinitelor posibilităţi? Ce îţi îndeamnă gândul
în strângerea unei îmbrăţisari? Privirea se deschide la infinit.

Versiune în limba Română
de Constantin Roman
Londra, 25 Septembrie 2012,
© 2012, Copyright Constantin ROMAN

[Read more →]

Tags:····