POETRY IN TRANSLATION (404), Nuno BRITO (b. 1981), PORTO, PORTUGAL: “Hungarian delirium”, “Delir Maghiar“
Hungarian delirium
Nuno BRITO (b. 1981)
I.
Like Morphine, I take away the pain from man
Whoever stares into my eyes will no longer be free
I’m the most beautiful woman in all mythologies
Paradise on earth – the most dangerous of all,
I’m creative madness
Patricia, the Sister of God
My sons are all things, all possibilities
my daughters
I induce the most complex suicides,
Give and take life and don’t think it good or bad because I’m
a flower and flowers are without judgement they’re indifferent and sad
I advise the German romantics to take up
arms and fight for useless causes. I stuff powder
into their guns,
Provoke in them the Greatest pleasures
I’m made of flesh and blood and not of light –
I’m Our Lady of the North Pole
watching the sun dripping on the ice:
II.
I’m the dream of a camel with special needs,
the delirium of the Siamese twin girls
the nightmare of four newborn giraffes
Paralysis is the opposite of God – you said
Beneath my skirts, I stroke your head –
I’m the ashes of a dictator in the beak of a flying raven
all quince paste sellers along the Iraqi border
Beneath my skirts – I love you like a lunatic
III.
I’m the possibility – in my mouth oxen till the land,
Leaving their hooves’ Carolingian marks
The plough writes a Petrarchan rhyme on my tongue
In Carolingian script of the most perfect calligraphy
I write that I adore you in fluorescent new metre
The tulle-dressed papist fairies Smear their faces with jelly and jam
Dreams: the sweetest, such as
Africa has broken in half
in my mouth the whole of Africa
Link, link, link, link
IV.
The fear of being alone, with the goddess of fertility gnawing at my
uterus
The most profound desires – of a crane driver
Mouth full of snow The hair burning to the sound of music –
red hair – the headphones!
The clouds in the dream are less beautiful
Snowflakes in Brussels, the angels warm up
Every day I drive on a silver motorway that runs till the
centre of your soul
There’s pleasure in each atom,
in each atom – the universe
The bakers knead dough across the whole of Hungary
in Upper Hungary and in Lower Hungary
Tomorrow the Hungarian children, the greediest –
the Hungarian bakers, the saddest
– Look me in the eye
my eyes are sad, you said:
The saddest of all
© Translated by Ana Hudson, 2011
* * * * *
Delir Maghiar
Nuno BRITO (n. 1981, Porto, Portugal)
I.
Aidoma morfinei, alin durerea omului
Oricine m-ar privi în ochi îşi va pierde libertatea
Sunt cea mai atrăgătoare femeie din toate mitologiiile
Un Paradis pe Pământ – cel mai periculos om din lume,
Sunt o nebunie creatoare
Patricia, Sora lui Dumnezeu
Fiii mei sunt a-tot-ştiutori fără margini
Fiicelor mele
Le-am hărăzit sinucideri complexe,
Dând sau luând viaţa nu cred ca este bine sau rău pentru că sunt
o floare iar florile nu judecă ele fiind indiferente şi triste
eu i-aşi sfătui pe romanticii Germani să-şi ia
armele să se lupte pentru cauze pierdute. Eu le încarc
puştile,
Provocându-le plăcerile cele mai Mari
Sunt zămislit din carne şi sânge şi nu din lumină –
Eu sunt Sfânta Fecioară dela Polul Nord
făcând soarele să se topească pe ghiaţă:
II.
Sunt visul cămilei împovărate
delirul surorilor Siameze
coşmarul a patru girafe nou născute
Paralizia este antiteza lui Dumnezeu – mi-ai spus
Sub fusta mea iţi mângâi capul –
Eu sunt cenuşa dictatorului încleştată în ciocul corbului în zbor
toţi vânzătorii de magiun de gutui de la hotarul Irakului
Subt fusta mea – te iubesc nebuneşte
III.
Eu sunt o opţiune – în gura mea boii ară câmpul,
Lăsând întipărite în glie urma copitelor lor Carolingiene
Plugul brăzdează pe limba mea un vers din Petrarca
Cu litere în stil Carolingian în cea mai perfectă caligrafie
Eu scriu într-un metru fluorescent că te ador
Pe voalul tău clasic zânele îşi şterg faţa cu visuri
De magiun şi marmelada cea mai dulce aşa cum
Africa s-a spart în două
În gura mea o Africă întreagă
În lanţuri, în lanţuri
IV.
Teama de a fi lăsată singură cu zeiţa fertilităţii scormonindu-mi vagina
Cea mai intimă dorinţă a macaraagiului
Cu gura plină de zăpadă Părul arzând în sunetul muzicii –
păr roşcat – cască la urechi!
Norii viselor nu mai sunt atât de frumoşi
Fulgi de zăpadă la Bruxelles, îngerii se încălzesc
Zilnic conduc pe o autostradă de argint care pătrunde
În inima sufletului tău
Există o plăcere în fiecare atom,
În fiecare atom – universul
Brutarii frământă aluatul pe întreaga Ungarie
In zori copiii unguri dintre cei mai hămesiţi –
Brutarii unguri, cei mai trişti
Priveşte-mă direct in ochi
ochii mei sunt trişti, ai rostit:
Cei mai trişti din lumea întreagă
Versiune în limba Română de Constantin Roman, Londra 2016
© copyright Constantin Roman, London, 2016
* * * * *
SHORT BIO: Nasceu no Porto, Portugal, em 1981. Licenciado em História pela Faculdade de Letras da Universidade do Porto, onde fez a pós-graduação em História Medieval e do Renascimento e o curso de formação contínua em Teoria da Literatura. Frequentou o Instituto de Estudos Medievais em Roma.
Prêmio no Concurso Literário da Faculdade de Letras UP (Poesia).
Publicou a obra de poesia “Delírio Húngaro” em 2009.
BIO NOTE: A poet from this brand new generation, Nuno Brito addresses us through disconcerting and frequently corrosive poetics. His poetic universe is a fragmented one, ranging from a cosmic-visionary outlook and inspiration in comics to exorcisms of the immediate existential reality. His writing embodies a very personal exacerbation of process, a temptation for automatism and a tendency to disconnected expression where both post-modern echoes of surrealism and re-workings of the disjointment of the self collide (often bringing Mário de Sá-Carneiro [1890-1916] to mind).’
Nuno Brito was born in Porto. He has a BA Hons in History and an MA in Medieval and Renaissance History. He also attended the Institute for Medieval Studies in Rome where he pursued studies on Abelard. He published a book of short stories and his poems are published in various literary magazines. He now lives in California.
Poetry books since 2000: Delírio Húngaro (2009), Crème de la Crème (2011), Duplo Poço (2012), As abelhas produzem sol (2015)
No Comments so far ↓
Like gas stations in rural Texas after 10 pm, comments are closed.