Centre for Romanian Studies

POETRY IN TRANSLATION (CCCXCIX), Pablo NERUDA (1904-1973), CHILE – “Sonetul XVII” “Soneto XVII”

SONETUL XVII

Pablo NERUDA   

 

Nu te ador ca pe o floare de topaz,

Sau de garoafe roşii care-nfloresc mereu:

Te-ador ca pe o fiinţă diafană, de pripas,

Care-n secret se-ascunde la umbra sufletului meu.

 

Te-ador ca planta ce nu’nfloreşte niciodată,

Dar ce pastrează-n sine lumina florilor ascunse

Şi prin iubirea ta ce-oferă-n zori nespuse,

Parfumul dulce, ce-a pătruns în pieptul meu.

 

Te-ador fără să ştiu, nici când, nici unde…

Iubirea-mi e profundă şi fără de zăgaz…

Te-ador fără să ştiu vre-un fel altminteri.

 

Decât atâta: când, simţindu-mă aproape ,

Cu mâna ta la pieptul meu, şi inima-mi ce bate,

Iar ochii tăi se-nchid de-abea când eu adorm.

 

Rendered in Romanian by Constantin ROMAN, London,
© 2016 Copyright Constantin ROMAN

* * * * * *

Soneto XVII

Pablo NERUDA

(1904-1973)

No te amo como si fueras rosa de sal, topacio
o flecha de claveles que propagan el fuego:
te amo como se aman ciertas cosas oscuras,
secretamente, entre la sombra y el alma.

Te amo como la planta que no florece y lleva
dentro de sí, escondida, la luz de aquellas flores,
y gracias a tu amor vive oscuro en mi cuerpo
el apretado aroma que ascendió de la tierra.

Te amo sin saber cómo, ni cuándo, ni de dónde,
te amo directamente sin problemas ni orgullo:
así te amo porque no sé amar de otra manera,

sino así de este modo en que no soy ni eres,
tan cerca que tu mano sobre mi pecho es mía,
tan cerca que se cierran tus ojos con mi sueño.

* * * * * *