Poetry in Translation, (CCCXXX), Stéphane MALLARMÉ (1842-1898) – FRANCE: “Brise marine”, “Briză marină”
Stephane Mallarme
Stéphane Mallarmé
(1842-1898)
Brise marine
La chair est triste, hélas ! et j’ai lu tous les livres.
Fuir ! là-bas fuir ! Je sens que des oiseaux sont ivres
D’être parmi l’écume inconnue et les cieux !
Rien, ni les vieux jardins reflétés par les yeux,
Ne retiendra ce cœur qui dans la mer se trempe,
Ô nuits ! ni la clarté déserte de ma lampe
Sur le vide papier que la blancheur défend,
Et ni la jeune femme allaitant son enfant.
Je partirai ! Steamer balançant ta mâture,
Lève l’ancre pour une exotique nature !
Un Ennui, désolé par les cruels espoirs,
Croit encore à l’adieu suprême des mouchoirs !
Et, peut-être, les mâts, invitant les orages,
Sont-ils de ceux qu’un vent penche sur les naufrages
Perdus, sans mâts, sans mâts, ni fertiles îlots…
Mais, ô mon cœur, entends le chant des matelots !
* * * * * * * *
Stéphane Mallarmé
(1842-1898)
Briză marină
Vai, cât de trist rămas-am când le-am citit pe toate.
Cu păsări migratoare, fugind, fugind departe,
Pe-a valului furtună, de cer ne-nchipuită,
Nimic nu oglindeşte a ochilor ispită,
Un suflet ce se pierde la orizont de valuri,
O lampă ce sfidează a nopţii ritualuri,
Cănd pagina-şi dă seama de starea sa virgină
Aşa şi orice mamă icoanei se inchină.
Corabia mareaţă, cu pânze ridicate,
Se va-ndrepta spre ţărmuri de oameni neaflate!
Înfruntănd noi destine cu visurile negre,
Fluturănd o batistă ce se pierde-n tenebre!…
Dar poate doar catargul care înfruntă unda
Să fie păn la urmă cel care se scufundă
Fără uscat in zare, pierduţi fiind cu toţi,
Inima imi va bate in cănt de mateloţi.
Rendered in Romanian from the original French verse:
by Constantin ROMAN, London
© 2015 Copyright Constantin ROMAN, London
* * * * * * *
No Comments so far ↓
Like gas stations in rural Texas after 10 pm, comments are closed.