Centre for Romanian Studies

Poetry in Translation, (CCLXXXVI), Michelangelo BUONARROTI (1475-1564), ITALY/TUSCANY: “Sonnet Nr. 47”, “Sonet Nr. 47”

Michelangelo BUONARROTI (1475-1564)
XLVII

Când dragostea-i mereu înflăcărată,
Mai mult decât credeam, în tinereţe,
Regret adânc vapaia-ntârziată,
Ce mă încearcă, greu, la bătrâneţe.

Căci cerul este crud, când, sub văpaie,
Îi cere inimii, ce-abea că mai rezistă,
Ca bătrâneţea să îmi poarte crucea,
Iubind o fiinţă, cu-o privire tristă.

Dar poate-atunci când soarele apune,
Iar viaţia-i la sfârşit, putea-voi spune,
Că-n noapte, voi trăi o umbră vie.

Căci, în amurgul vieţii, dorul ştie
Cum focul mă va pune la-ncercare:
Iubite, fă din noapte-o sărbătoare!

Rendered in Romanian by Constantin ROMAN
© 2014 Copyright Constantin ROMAN, London