Centre for Romanian Studies

POETRY IN TRANSLATION (CCLV), GREECE, George SEFERIS (1900 – 1971): “Întoarcere din Exil”, “The Return of the Exile”

Seferis – Complete Poems

– Amice de demult, ce cauţi anume?
Dup-atât amar de ani, înstrăinat, te-ai întors
cu idei la care te-ai adăpat
sub ceruri străine,
departe de ţara-mumă.

– Caut grădina copilăriei mele;
pomii acum, îmi sunt până la brâu,
iar dealurile arată de-o şchioapă,
dar când eram copil
mă jucam pe iarbă,
la umbra deasă a pomilor
şi alergam ore întregi
gâfâind pe dealuri.

– Prietene, stai liniştit,
încetul cu încetul te vei obşinui,
o să urcăm împreună
potecile ce le ştiai odată,
o să ne aşezăm
la umbra bătrânului pom.
Încetul cu încetul imaginile
grădinii şi a dealurilor se vor împrospăta în mintea ta.

– Dar eu caut casa mea părintească,
cu ferestre înalte,
umbrite de iederă;
Şi iarăşi caut farul
ştiut de marinari.
Cum voi putea pătrunde într-o astfel de bojdeucă?
Acoperişul îmi vine de abea la umeri
şi ori unde aşi privi
găsesc mereu oameni îngenunchiaţi
făcând mătănii.

– Prietene, ascultă,
te vei obisnui, încetul cu încetul.
Asta este casa ta, la care te uiţi acuma,
iar în curând, prietenii si rudele tale
îţi vor bătea la uşe
să-ţi ureze bun-venit.

– Dar dece, spune-mi, dece vocea ta este atât de slabă?
Ridică-ţi fruntea
ca să te pot desluşi.
Pe măsură ce glăsuieşti, tu
devii din ce în ce mai mărunt, ca şi cum
te-ai înfunda în ţărână.

– Prietene, adastă o clipă şi cugetă:
te vei obişnui, încetul cu încetul.
Nostalgia ta şi-a închipuit
o ţară neobişnuită, cu legi
necunoscute de nimeni pe Pămant.

– Acum nu te mai pot auzi deloc.
Ultimul meu prieten a dispărut.
Ce curios e să vezi, cum, încet, încet,
toţi se fac o apă şi-un pământ.
Acum o mie si unu de care de luptă trec
secerând totul la pământ.

Versiune în limba Română de Constantin ROMAN,
© 2014, Copyright Constantin ROMAN, London

SHORT NOTE ON: “THE RETURN OF THE EXILE”: Below is Giorgios Seferis’ great poem, The Return of the Exile, about the perennial Greek theme of nostalgia and what awaits the nostos – Odysseus, Agamemnon, Orestes, the Greek refugee, immigrant, etc, etc – when he returns to his homeland after years in a foreign country. The poem has been set to music by Yiannis Markopoulos and I’ve made the song available in Radio Akritas. The singers are Ioanna Kiourtsoglou and Lakis Halkias

The return of the exile
George SEFERIS

‘My old friend, what are you looking for?
After years abroad you’ve come back
with images you’ve nourished
under foreign skies
far from you own country.’

‘I’m looking for my old garden;
the trees come to my waist
and the hills resemble terraces
yet as a child
I used to play on the grass
under great shadows
and I would run for hours
breathless over the slopes.’

‘My old friend, rest,
you’ll get used to it little by little;
together we will climb
the paths you once knew,
we will sit together
under the plane trees’ dome.
They’ll come back to you little by little,
your garden and your slopes.’

‘I’m looking for my old house,
the tall windows
darkened by ivy;
I’m looking for the ancient column
known to sailors.
How can I get into this coop?
The roof comes to my shoulders
and however far I look
I see men on their knees
as though saying their prayers.’

‘My old friend, don’t you hear me?
You’ll get used to it little by little.
Your house is the one you see
and soon friends and relatives
will come knocking at the door
to welcome you back tenderly.’

‘Why is your voice so distant?
Raise your head a little
so that I understand you.
As you speak you grow
gradually smaller
as though you’re sinking into the ground.’

‘My old friend, stop a moment and think:
you’ll get used to it little by little.
Your nostalgia has created
a non-existent country, with laws
alien to earth and man.’

‘Now I can’t hear a sound.
My last friend has sunk.
Strange how from time to time
they level everything down.
Here a thousand scythe-bearing chariots go past
and mow everything down.’