Centre for Romanian Studies

POETRY IN TRANSLATION (CCXLI): FRANCE – Jean de LAFONTAINE (1621-1695): “Le Corbeau et le Renard”, “Corbul şi Vulpea”

Le Corbeau et le Renard
Jean de Lafontaine (1621-1695)

Maître Corbeau, sur un arbre perché,
Tenait en son bec un fromage.
Maître Renard, par l’odeur alléché,
Lui tint à peu près ce langage :
“Hé ! bonjour, Monsieur du Corbeau.
Que vous êtes joli ! que vous me semblez beau !
Sans mentir, si votre ramage
Se rapporte à votre plumage,
Vous êtes le Phénix des hôtes de ces bois. ”

A ces mots le Corbeau ne se sent pas de joie ;
Et pour montrer sa belle voix,
Il ouvre un large bec, laisse tomber sa proie.
Le Renard s’en saisit, et dit : “Mon bon Monsieur,
Apprenez que tout flatteur
Vit aux dépens de celui qui l’écoute :
Cette leçon vaut bien un fromage, sans doute. ”
Le Corbeau, honteux et confus,
Jura, mais un peu tard, qu’on ne l’y prendrait plus.

Corbul şi Vulpea
Jean de Lafontaine (1621-1695)

Domnul corb, pe o creangă de pom, cocoţat,
În cioc îşi ţinea o brânzică.
Dar vulpoiul bătrân, a şi-adulmecat
Începând un discurs, ca să-i zică:
O zi bună, Maestre şi Domnule Corb,
Cel mai chipeş din plaiul din jur.
Chiar serios, dacă vocea matale
Va sclipi mult mai mult ca un soare
Vei fi regele-acestor păduri.
Încântat de discurs, corbul se înfoieşte
Şi ca să-i dovedească ce voce bună are,
Lăsând să-i cadă brânza, deschide pliscul mare…
Dar vulpoiul bătrân o şi-nhaţă spunând:
Domnule, tu să ştii că-orice linguşitor,
Doar profită din munca celui ce îl ascultă:
Lecţia să-ţi servească, mult mai mult ca o brânză!
Domnul corb, ruşinat de o astfel de pildă,
Se jură, cam târziu, că n-o să-l mai prindă.

Versiune în limba Română de Constantin ROMAN,
© 2014, Copyright Constantin ROMAN, Londra