POETRY IN TRANSLATION (CCXL): SPAIN – Antonio GAMONEDA (1931 – 2006): “Pietre funerare”, “Gravestones”
Pietre funerare
(Antonio GAMONEDA, Asturias, Spania)
Nu mai e nici bunăstare, nici odihnă.
Fiara neagră vine pe aripă de vânt, iar oamenii sunt înfieraţi cu cifră de moarte.
Nu mai e nici bunăstare, nici odihnă.
Sub un soare torid, într-un vas de lacrimi, în suflet de visuri negre, un răcnet adânc creşte, ţesând cele mai triste fibre, iar în insomnia lor, mamele ce sălăşluiesc în inimă de fulger, îşi aţintesc privirea spre pădurea împietrită.
Oare păsările, într-adevăr, suferă așa?
Totul este îmbibat de sânge.
Surd la izvorul cântecului, ar trebui, oare, să mai insist?
Vigilența îşi face culcuşul în grădina dintre duhul meu și vaşnicii spioni.
În biserici oameni stau la pândă.
Eu vă spun, feriți-vă de calcinare și incest, feriți-vă chiar de Spania.
Versiune în limba Română de Constantin ROMAN,
© 2014, Copyright Constantin ROMAN, Londra
* * * * * * * *
Gravestones
There’s no wellbeing, there’s no rest.
The dark animal arrives in the midst of winds and there is a pile of men marked with the numbers of misfortune.
There is no wellbeing, there is no rest.
A black roaring grows and you weave the saddest fibers (under an incessant sun, in a bowl of lament, in the mauve root of augury) and sleepless mothers, those who inhabit cells of lightning, pass their gaze over a forest of stones.
Do birds so groan?
All is blood soaked.
Deaf at the source of the music, ought I to insist anymore?
There is vigilance in the gardens placed between my spirit and the precision of the spies.
There is watching in the churches.
Beware of calcination and incest; I say, beware of your very self, Spain.
Translated from the Spanish by Donald Wellman
(from: Lápidas,”Song of the Spies”,
(New Orleans: University of New Orleans Press, 2009)
No Comments so far ↓
Like gas stations in rural Texas after 10 pm, comments are closed.