Centre for Romanian Studies

POETRY IN TRANSLATION (CCXLVIII): ENGLAND – Louis de BERNIÈRES (b. 1954): “Romance”, “Romanţă”

BERNIÈRES by Nicola Jennings

Romanţă
Louis de BERNIÈRES
(n. Londra, 1954)

“Te iubesc!”- a spus ea, surprinsă să fi rostit-o pentru prima oară,
Şi întrebându-se cum ar fi: a descoperit
O situaţie interesantă!

“Şi eu te iubesc!”- a răspuns el, repetând o frază obişnuită,
Plină de anticipări nefaste, şi sperând
Sa o îmbrobodească şi pe ea.

“Hai, vrei să ne căsătorim?” l-a intrebat ea, visând
O casă splendidă, dându-şi demisia din slujba ei plictisitoare,
Făcând copii, pe spezele lui, şi devenind o femeie respectabilă.

“Sigur, hai să ne căsătorim!” a spus el, anticipând
Mese regulate, fără obligaţii cazaniere, amor din belşug, şi,
Mai ales, năutatea adulterului.

“Uite ce lună frumoasă!” a exclamat ea, gândindu-se
Că este ca în filme, mult prea potrivit,
Şi de un romantism perfect.

“Razele Lunii sunt pentru noi!” i-a răspuns el, suav, băgându-şi
Mâna în bluza ei, făcând-o sa îngheţe, înainte ca ea să înţeleagă,
Că ar fi normal, şi scuzabil, acum că sunt logodiţi.

“Mă iubeşti cu adevărat?” a întrebat ea, aplecându-şi capul
Pe haina lui de ştofă ecoseză, observând cât de aspră
Este mâna lui, mângâindu-i sânul.

“Mai mult ca niciodată!”, a răspuns el, sărutându-i fruntea
Pe cărarea creştetului şi observând cât de rece
Este sânul ei, la pipăitul mâinii sale.

Rendered in Romanian by Constantin ROMAN,
© 2014, Copyright Constantin ROMAN, London

“Romance”

ROMANCE
Louis de BERNIÈRES
(b. London, 1954)

‘I love you’, she said, never having said it before,
And wondering what it was like; she found it
An interesting experience.

‘I love you too’, he said, having said it many times
For nefarious purpose, and hoping it would
Work with her as well.

‘Shall we get married?’ she said, thinking of a\Bijou house, giving up her boring job,
Having kids at his expense, and becoming respectable.

‘Yes, let’s get married!’ he said, thinking of
Regular meals, no housework, steady sex and
The novelty of adultery.

‘Isn’t it the moon lovely?’ she said, thinking of how
Like a novel it was, how very appropriate,
And impeccably romantic.

‘It’s shining for us! He said suavely, dipping his
Hand inside her blouse, so that she froze before realising
It’s all right, it’s excusable, now that we are engaged.

‘Do you really love me?’ she said, nestling her head
On his shoulder, as she noticed how rough
Was his hand, rotating on her breast.

‘More than anything,’ he said, kissing her head
On the parting, and noticing how cold
Was her breast, beneath his rotating hand.

(From: ‘Imagining Alexandria’)