Centre for Romanian Studies

Elizabeta Bakovska (b. 1969)

Poetry in Translation (CXLV): Elizabeta BAKOVSKA (b.1969) Macedonia, “Cum vorbim”

Elizabeta Bakovska
(b. 1969, Macedonia)

How We Speak

1.
In English,
I paint your words
with meaning.
Language is our home –
with clever conclusions you clean
the millennium garbage
from our gates –
oil crises,
politicians’ promises,
civil wars.
High rises the smoke
of the warm fireplace
lit by the arguments
that are just creative foreplays
to our making love.
August is the cruelest month…

2.
In Macedonian,
I giggle at the rude
obscenities
you’ve learnt with someone else.
You count to ten –
one slim birch,
two blue mountains,
three heavy clouds,
four strong horses,
five cold springs.
And hungry as I am
I can’t get enough of you.

3.
In Dutch,
in the old Bitola way
I show off.
Twee voor de toren
let’s hit the height,
let’s swim out
of the flat landscape line.
Through the bubbling of voices,
I hear the meanings
instead of words.

4.
Do you remember me
your hand asks me.
Your eyes are a dry desert sky.
On my chest I have a hole,
when it rains
my heart is wet.
I comfort you
with muscle contractions
one small,
two strong,
one small.
Save our souls
from this ship that endlessly sinks.
We keep quiet,
for we are bad translators
of our love.

Elizabeta Bakovska
(n. 1969, Macedonia)

Cum vorbim

1.
În engleză
îţi colorez cuvintele
cu înţelesuri.
Limba este casa noastră –
Cu concluziile tale docte cureţi
toată mizeria mileniului
dela uşa noastră –
pete de ulei,
promisiunile deşarte ale politicienilor,
războiul civil.
Fumul se ridică la cer
din vatra încinsă
de argumetele noastre
care nu sunt altceva decât
preludiul creator
al iubirii noastre.
August este luna cea mai grea…

2.
În macedoneană
bufnesc în râs
la obscenităţile barbare
care le-ai învăţat dela altcineva.
Tu numeri pân’ la zece –
o nuia de salcie,
două culmi albastre,
trei nori negri,
patru cai ageri,
cinci izvoare reci.
Si aşa de hămesit cum sunt
Nu mai mă îndestulez de tine.

3.
În olandeză,
obişnuit de-acasă, din Monastir,
mă împăunez.
Twee voor de toren
hai să ne săltăm
să înnotăm departe
de ţărmul plat.
Din vacarmul de voci,
aud înţelesuri
dar nu şi cuvinte.

4.
Mai îţi aminteşti de mine,
mă întreabă mâna mea.
Ochii tăi reflectă cerul pustiului.
În piept am o gaură,
iar când plouă
inima se înneacă.
Te consolez
cu o zvâcnire de muşchi:
una uşoară, doua puternice
si iarăşi una uşoară.
Doamne, salvează sufletele noastre
din această barcă ce se scufundă.
Stăm liniştiţi,
căci tălmăcim greşit
dragostea noastră.

(Rendered in Romanian
by Constantin ROMAN, London,
© 2012, Copyright Constantin ROMAN)