Poetry in Translation (CXLII): Parid TEFERICI (b. 1972, Albania), “In a Country as Small as This One”, “O ţară atât de mică”
In a Country as Small as This One
The Albanian Leviathan is a sardine. The sitting rooms where men gather are tins of sardines. Truth, in order to find space there, has to be folded in two and then folded again.
In a country as small as this, so small that you could easily draw it on a one-to-one scale on this packet of cigarettes, you don’t know where and how to sit or support yourself: on the throat of your neighbour, or on the buttocks of the other fellow’s wife.
Seated, huddled around the coffee table, how can you greet anyone without jabbing someone else with your elbow? How can you pay a compliment without deafening someone?
We can see one another in our spoons, and we are warped.
[Në një vend të vogël si ky, from the volume Meqenëse sytë, Tirana: Aleph 2003, p. 76. Translated from the Albanian by Robert Elsie]
O ţară atât de mică,
Parid TEFERICI, (b. 1972, Albania)
Pajura albaneza nu este decât o sardină. Cafenelele unde se întrunesc oamenii sunt doar cutii de sardine. Chiar aşa, ca să-ţi gaseşti un loc înăuntru, trebuie sa te împătureşti odată şi apoi încă odată. Într-o ţară minusculă ca a noastră, poţi lesne să-i desenezi conturul, la scară naturală, pe spatele unui pachet de ţigări; nici nu mai ştii cum să te aşezi pe scaun, fără să te sprijini de gâtul vecinului, sau poate de ciolpanele nevestei lui.
Aşezat cum eşti, strâns în jurul mesei de cafenea, cum mai poţi saluta pe cineva fără să dai coate vecinului? Cum mai ai putea face un compliment fără să-ţi surzeşti de ureche, confratele?
Ne putem observa cu toţii reflectaţi în linguriţe şi ne trezim deformaţi.
(Rendered in Romanian
by Constantin ROMAN, London,
© 2012, Copyright Constantin ROMAN)
No Comments so far ↓
Like gas stations in rural Texas after 10 pm, comments are closed.