Yo no soy yo.
(Juan Ramón Jiménez)
Yo no soy yo.
Soy este
que va a mi lado sin yo verlo;
que, a veces, voy a ver,
y que, a veces olvido.
El que calla, sereno, cuando hablo,
el que perdona, dulce, cuando odio,
el que pasea por donde no estoy,
el que quedará en pie cuando yo muera.
I Am Not I
(Juan Ramón Jiménez, Spain, Nobel Prize, 1956)
I am not I.
I am this one
walking beside me whom I do not see,
whom at times I manage to visit,
and whom at other times I forget;
who remains calm and silent while I talk,
and forgives, gently, when I hate,
who walks where I am not,
who will remain standing when I die.
(Juan Ramón Jiménez, “‘I Am Not I’” from Lorca and Jiménez: Selected Poems. Translation copyright © 1973 by Robert Bly).
Eu nu sunt eu
Juan Ramón Jiménez, (1881-1958), poet Spaniol, Premiul Nobel, 1956
Eu nu sunt eu.
Eu sunt celălalt
mergând alături de mine, nevăzut,
şi totuşi care reuşesc să il vizitez,
dar alte ori uit să o fac;
cel ce ramâne calm şi liniştit când vorbesc,
şi care mă iartă, cu blândeţe, când urăsc,
care păşeşte acolo unde nu sunt,
care stă de veghe când voi muri.
versiune în limba Română de Constantin ROMAN
Londra, 24 Iunie 2012
© Copyright 2012, Constantin ROMAN
EDITOR’S NOTE:
WE WOULD LIKE TO THANK RAIMUNDO ESCAMEZ, OF MADRID, FOR BRINGING THE ABOVE POEM TO OUR ATTENTION
Ray // Jun 25, 2012 at 12:30 am
Ohh, Constant, what an honour! Your work is splendid, a true tribute to those men who tried to make this world more beautiful with their words. Eternally grateful,
Ray.
editor // Jun 30, 2012 at 1:33 am
Ray, I am humbled: it is MY ‘defoulement’ ;0)