Centre for Romanian Studies

Nicanor PARRA (Chile)

Nicanor Parra Sandoval (born Chile, 1914), Chilean mathematician is probably one of the more important poets of the 20th c.Spanish language literature. He describes himself as an “anti-poet,” due to his distaste for standard poetic pomp and function. After recitations he invariably adds a disclaimer: Me retracto de todo lo dicho, or, I take back everything I said. Parra has been nominated several times for the Nobel Prize in Literature. On December 1, 2011, Parra won the Cervantes Prize from Spain’s Ministry of Culture, widely considered the most important literary prize in the Spanish-speaking world.

ÚLTIMO BRINDIS
Nicanor PARRA (n. 1914, Chile)

Lo queramos o no
Sólo tenemos tres alternativas:
El ayer, el presente y el mañana.

Y ni siquiera tres
Porque como dice el filósofo
El ayer es ayer
Nos pertenece sólo en el recuerdo:
A la rosa que ya se deshojó
No se le puede sacar otro pétalo.

Las cartas por jugar
Son solamente dos:
El presente y el día de mañana.
Y ni siquiera dos
Porque es un hecho bien establecido
Que el presente no existe
Sino en la medida en que se hace pasado
Y ya pasó…,
como la juventud.

En resumidas cuentas
Sólo nos va quedando el mañana:
Yo levanto mi copa
Por ese día que no llega nunca
Pero que es lo único
De lo que realmente disponemos.

The Last Toast
Nicanor PARRA (b. 1914, Chile)

Whether we like it or not,
We have only three choices:
Yesterday, today and tomorrow.

And not even three
Because as the philosopher says
Yesterday is yesterday
It belongs to us only in memory:
From the rose already plucked
No more petals can be drawn.

The cards to play
Are only two:
The present and the future.

And there aren’t even two
Because it’s a known fact
The present doesn’t exist
Except as it edges past
And is consumed…,
like youth.

In the end

Ultima Închinare
Nicanor PARRA (n. 1914, Chile)

N-ai decât să crezi ce vrei,
Dar iţi rămân doar trei alegeri:
Ieri, astăzi şi mâine.

Dar nici măcar trei
Pentru că aşa cum zice filozoful
Ieri rămâne ieri
Aparţinând doar memoriei:
Căci din trandafirul scuturat
Nu mai sunt petale de cules.

Şi astfel mai sunt
Doar doua cărţi de jucat:
Prezentul şi viitorul.

Dar, de fapt, nu mai rămân nici măcar două
Pentru că aşa cum se ştie prea bine
Prezentul nu există
Decât în măsura în care se apropie de trecut
Fiind consumat…
Întocmai tinereţii.
La sfârşit.

(Versiune în limba Română de Constantin ROMAN
Londra, Aprilie 2012)
copyright © Constantin ROMAN