REMEMBER
by: Christina Rossetti (1830-1894)
REMEMBER me when I am gone away,
Gone far away into the silent land;
When you can no more hold me by the hand,
Nor I half turn to go, yet turning stay.
Remember me when no more day by day
You tell me of our future that you plann’d:
Only remember me; you understand
It will be late to counsel then or pray.
Yet if you should forget me for a while
And afterwards remember, do not grieve:
For if the darkness and corruption leave
A vestige of the thoughts that once I had,
Better by far you should forget and smile
Than that you should remember and be sad.
POMENIRE
Nu mă uita, atunci când n-oi mai fi,
Plecat in veci pe un tărâm de plâns
Când pieptul meu nu-l vei mai ţine strâns
Dorind sa stau departe de cei vii.
Nu mă uita, asa cum sunt acum
Să-ţi povestesc de ce vom fi visat
Păstrează-mă in minte, ne-ntinat.
Când nu voi mai putea sa te indrum.
E lesne de-nţeles când n-oi mai fi
Va fi mai greu să iţi mai dau vre-un sfat
Si doar o clipă de-asi fi pregetat
Eu rogu-te-n genunchi. nu mă jeli.
Iar in mormânt de ar mai fi rămas
Doar o fărâmă din acel ce-am fost
Cu un surâs să stergi trecutul tot
Decât sa plângi cu lacrimi de pripas.
Romanian Version by Constantin ROMAN
copyright September 2011
No Comments so far ↓
Like gas stations in rural Texas after 10 pm, comments are closed.