Deceniul pierdut al Romaniei – mirajul integrarii Europene dupa anul 2000 (Tom Gallagher)
Deceniul pierdut al Romaniei (Tom Gallgher)
Profesorul Tom Gallagher, analist politic al Romaniei, este un iscusit cunoscator al tarii noastre: clarviziunea sa, sub un unghi britanic, pigmentat de spiritul acid al stramosilor sai Irlandezi ne prezinta o imagine fara farduri a Romaniei, asa cum nu am vrea sa o stim, in toata splendoarea ei Carpato-Balcanica cu un puternic iz Oriental: caci fie ca am vrea sa ne confruntam cu noi insine si sa ne vedem precum imparatul despuiat, sau fie ca am dori sa ne amagim in continuare si sa ne credem scapati de napasta trecutului dictaturii comuniste, titlul cartii ne spune totul, incapsuland in cateva vocabule esenta mioritica a Romaniei de azi: Zece ani pierduti si marasmul unei neimpliniri!
L-am intrebat pe autor:
Dar de ce un singur deceniu? De ce nu doua , dela 1989 incoace? de ce chiar nu sapte decenii, de la razboi incoace?
De fapt ne putem confrunta cu o mie si una de intrebari, caci aceasta este filosofia acestei carti incitante – sa incepem nu numai sa intelegem si sa analizam, sa aratam cu degetul si sa ne confruntam cu responsabilitatea individuala a cetateanului roman, dar mai ales sa decidem in ce directie vrem sa purcedem.
Tom Galagher se fereste sa ne dea solutii, dar analiza lui ascutita a fenomenului politic si social romanesc este suficienta ca sa sugereze, prin excluderea practicilor negative si destructive romanesti, care ar fi alternativa. Si totusi sa piara gandul ca i-ar apartine doar acestui analist britanic calitatea de a ajunge la o concluzie lucida a “deceniului pierdut” sugerat chiar de imaginea copertei cartii:
Am ramas, intr-adevear de caruta!
Romanii lucizi si-au luat de mult catrafusele si au votat cu piciorele, destzarandu-se. Pentru aceste cateva milioane de refugiati economici, decizia nu a fost usoara, iar consecinta adaptatarii la un mediu cultural si social foarte diferit de ceea ce si-au imaginat initial (strazi pietruite cu aur si livezi cu pere malaiete) le-a cauzat multora o trezire brutala, poate mult prea brutala pentru unii – dar majoritatea care si-au lasat obiceiurile proaste acasa s-au pus pe munca, au inghitit si cel putin pentru viitorul copiilor lor nascuti pe pamant strain s-au adaptat la noul mediu. Poate viitorul Romaniei, recuperarea decenilor irosite sa le apartina lor.
Desigur, putem perora pe aceasta tema la infinit – dar sa ne intoarcem la cartea profesorului Gallagher.
Prima impresie a cititorului este de o prezentare bine structurata si construita, sprijinita de citate si note bibliografice sobre si amanuntite.
Pentru acei cititori care urmaresc zilnic presa romaneasca impresia poate s-ar lasa tentata de un “deja vu” – dar acestia s-ar insela cu siguranta pentru ca insasi analiza politica riguroasa face ca prezentarea “deceniului pierdut” sa fie clara ca un cristal si sa se coaguleze in jurul unei concluzii implicit incontrovetibile, nu doar pentru romani, dar pentru birocratii europeni care au fost trasi pe sfoara de acele personajii caragialesti care se perinda la infinit prin guvernele Romaniei contemporane.
Lectura acestei carti nu este cat de putin arida, din contra – ea decurge cu usurinta, oferind pasajii pline de umor, daca reusim sa ne detasam suficient de amorul propriu si sa ne vedem asa cum suntem.
Dar aceasta nu este suficient – daca nu reactionam ca sa eradicam racilele politicianismului romanesc, nu numai ca tara va ramane de caruta, dar ar risca sa ramana sub controlul unui grup restrans de moguli intocmai acelor republici bananiere din America Latina, sau chiar si mai rau a acelor tari africane cazute, fara drept de apel, sub controlul unei dictaturi neinchipuite pana acum in istoria Europei civilizate.
“Deceniul pierdut al Romaniei – mirajul integrarii europene dupa anul 2000”, aparut la editura All, Bucuresti, 2010.
315 pagini, concluzii, index bibliografic, index general
ISBN 978-973-571-961-6
Constantin ROMAN, autorul acestei recenzii a publicat recent in limba engleza o antologie a femeilor din Romania sub titlul: “Blouse Roumaine – the Unsung Voices of Romanian Women”
“Discernarmantul se evapora, ni se spune ca totul este egal cu totul (everything goes, nothing matters), ca nu exista repere obiective, referinte demne de creditul nostru necontrafacut. Te referi uneori la fapte precise, istoric demonstrabile, ti se raspunde sarcastic: “Exista fapte si fapte”. Siluirea adevarului se face in numele unul alt adevar, ezoteric, posesiune a unor grupuri de initiati.” spune Vlad Tismaneanu pe blogul sau si are dreptate! Cartea “Deceniul Pierdut al Romanie” este o chintesenta a intamplarilor unui popor lasat de izbeliste dupa 89 care ulterior risca sa devina doar o populatie, vazute prin ochii unui analist politic de britanica si prezentate intr-o mainera usor hazlie. V-o recomand cu caldura!