Centre for Romanian Studies

SFIDAREA IDIOCRATIEI

Constantin ROMAN

Prefata Acad. Prof. John F. DEWEY (Oxford si California)

Centre for Romanian Studies, London, 2010

(Recenzie – Partea III)

SFIDAREA IDIOCRATIEI

Pe parcursul cartii urmarim autorul desprinzandu-se dintr-un regim totalitar de opresiune absurda si ajungand pana la varful celei mai inalte si distinse piramide de invatamant din Anglia. Din aceasta coliziune de culturi atat de diferite ies niste scantei de o bogatie si o frumusete spirituala  pasionanta.

Iarasi il gasim mai departe in numeroasele lui vizite din Europa: Franta, Italia, Belgia, Olanda, Luxembourg, Germania si Irlanda, cu ocazia prezentarii unui articol stiintific, al unor cercetari seismologice, sau, alergand dupa o fiinta fermecatoare. Ori si care ar fi fost motivul sau locul acestor peregrinari dintr-odata ne dam seama de niste paralele, pe masura ce muzeele, galeriile si panoramele arhitectonice ale catedralelor si metropolelor isi desvaluie perspectivele, isi deschid ferestrele si comorile, adeseori comparate sau reflectate intr-o oglinda romaneasca plina de nostalgie.

Dar din tot acest cadru, cel mai important apocalips este reprezentat de un fapt inevitabil de care incepe sa isi dea seama si anume neputinta de a se intoarce in Romania si in consecinta imperativul de a se stabili in Anglia. Ori, mai intai, aceasta cerere ii este refuzata, intru cat in calitatea sa de student Constantin Roman a primit doar o viza de sedere temporara in Anglia cu ingradiri specifice acestei categorii. De aici porneste o lunga campanie la care se alatura prieteni si cunostiinte din elita stiintifica si politica a Angliei care incearca sa sprijine cererea studentului roman, personalitati care cer autoritatilor britanice si romane sa faca o exceptie.

Lord Goodman (1973), by Graham Sutherland (1903-19280. Tate Gallery

Celebra printre aceste scrisori ramane epistola lordului Goodman, avocatul primului ministru britanic Harold Wilson si negociatorul international in problema Rodeziei, scrisoare adresata ministrului de interne britanic in care face aluzie, in mod hiperbolic la posibilitatea unei razmerite la Cambridge, daca acest caz nu s-ar rezolva in mod satisfacator. Iar ca si cum aceste dificultati ne fiind suficiente, in mod ironic la ele se mai adauga si greutatile nestavilite  puse in calea planurilor sale matrimoniale de catre o viitoara soacra care se opune cu indarjire perspectivei unei casatorii.

In ciuda acestui purgatoriu neanticipat, cartea, care  pe tot parcursul narativului pastreaza un stil optimist,  nu  are deloc ca obiectiv inventarul exaustiv si precis al unor acceptari stoice ale greutatilor intampinate, ci mai degraba desvaluirea refuzului obdurat de a accepta absurdul. Aceasta pozitie  rezulta inevitabil in ciocniri de proportii Quixotice, de unde titlul editiei romanesti de “Sfidarea Idiocratiei”. Ori cand aceasta sfidare se transforma in situatii comice, comparabile cu o adevarata  Commedia dell’Arte,  desnodamantul ei trebuie sa fie un model altor hedonisti. Caci de fapt, in adancul sufletului, Constantin ROMAN ramane  un hedonist: nici o  placere cat de simpla nu este ocolita, iar in aceasta cavalcada vitalizanta, doar gastronomia intrece pasiunea pentru stiinta si arta. Ori nu exista nici o experienta care stimuleaza papilele gustative, nici o bucata delicioasa demna de ghidurile gurmande cele mai rafinate, care sa fi scapat atentiei autorului. Aceasta predilectie, ca sa nu o numim, pur si simplu, o obsesie, conduce inevitabil la refuzul unui important post, la care autorul a postulat la Haga, cu care ocazie, meniul baroc  consumat  iesise din limitele conventiilor birocratice. Explicatia acestei slabiciuni, acestei obsesii pentru gastronomie autorul o pune pe seama memoriei a mai multor generatii de stramosi – tarani infometati si mai recent, sub regimul comunist, a cozilor interminabile pentru painea ce de toata zilele.

Ca si gastronomia placerea infinita care rezulta din admirarea arhitecturii, picturii si ale gradinilor care il inconjoara la Cambridge  reprezinta un fundal mereu prezent:  aceste toate formeaza un comentariu, ca un hemiciclu, sau o tema muzicala, o reflectie permanenta a fiecarei miscari, o bucurie pe care autorul o impartaseste pe indelete cu cititorul, pe masura ce  intoarce paginile cartii.

NOTA:

Mai multe detalii despre “Sfidarea Idiocratiei” se afla la linkul:

http://www.constantinroman.com/continentaldrift/