Centre for Romanian Studies

Josef Ozga MICHALSKI, Poland (1919-2002)

DE LA ANTIPOZI

Ma darui Frumosului
Ca norul – vantului
Ca somnul desteptarii
Ca noaptea – zorilor

Nu pot lega vantul
Nu pot scapa desteptarii
Zorilor nu ma pot ascunde

Sa te intrezaresc, numai, de as putea
Prin globul de sticla
Prin oceane
In loc sa scriem scrisori
Sa indreptam privirile, numai, de am putea

De la antipozi
Si prin cele doua mari

Sa privim in ochii nostri
Tu de la Est

Si eu de la Vest
Universul este transparent.

(In Romanian by Constantin ROMAN, published in: Luceafarul,, IX, 5 (164), pp.12. Bucharest, 25th February 1965)

Josef Ozga MICHALSKI, Poland (1919-2002)

TE-AS GASI

Sa te ascunda marea
Intr-o cochile,
Te-as gasi
Langa grauntele de nisip.
Sa te ascunda visul
Intr-o furtuna,
Te-as gasi
Langa picatura de ploaie.
Sa te ascunda moartea
In tarana,
Te-as gasi
Langa steaua ce cade.

(In roamaneste de Constantin ROMAN,
Tribuna, 30, 29th July 1965, Cluj)

Josef Ozga MICHALSKI, Poland (1919-2002)

LINISTE

Linistea invaluie capul
Ca o uzina construita
Fara gand indaratul peretilor sai.
Ca si cum un ghioc
Ar fi cantat o arie
Ca si cum in miezul Pamantului
S-ar fi copt seminte de mar
Ca si cum Dumnezeu s-ar fi invoit
Sa taca la sfarsitul lumii.

(In roamaneste de Constantin ROMAN,
Bucuresti 1965)

Josef Ozga MICHALSKI, Poland (1919-2002)

CALARIND IN SAUA CONSTELATIILOR

Plopii temerilor
Sustin boltile maniei
Vantul navaleste in sicriul mut al tacerii
Spaima intra
In gura abisului
Pamantul-armasar
In ieslea Soarelui
Devoreaza pleava vremii
Stropita de ploaie
Cosmonauti stau in saua constelatiilor
Si inconjoara
Palatul lui Dumnezeu.

(In roamaneste de Constantin ROMAN,
Bucuresti 1965)

Josef Ozga MICHALSKI, Poland (1919-2002)

FII A MEA

Fii vantul meu
Eu nu am busola.
Fii panza mea:
Eu nu am camase.
Fii painea mea:
Eu nu am lanuri.
Fii ziua mea senina:
Eu voi fi norul tau.

(In roamaneste de Constantin ROMAN,
Bucuresti 1965)

Josef Ozga MICHALSKI, Poland (1919-2002)

MAI ADANC CA ADANCURILE

Cate milioane de ani
Am privit in ochii marii
Doar ca sa tea flu pe mal?

Te iubesc mai adanc
Ca adancurile dorite de pesti
Ca inaltul cerurilor de vulturi
Ca noaptea dprita de zori
Si care totusi nu se intalnesc niciodata.

(In roamaneste de Constantin ROMAN,
Bucuresti 1965)