Centre for Romanian Studies

Jean-Guy PILON (Quebec, Canada)

STRAINUL ACESTA (L’ETRANGER D’ICI)

Era dintr-o tara de corsari bigoti
Unde inconstienta era luata drept dogma,
Imbecilul drept stapan
Iar nebunul drept ntelept

Era o tara de lupte inutile
Si de ruini magnifice
O tara mancata de viermi

Cand a vrut sa-si strige mania
Nu i s-a ingaduit sa o faca

De abea l-au lasat sa moara.

(Published under the title “Din poezia Canadiana’, Luceafarul, 19 February 1966, nr 8/199, An IX, Bucharest, 1966)

L’Etranger d’ici

Il etait d’un pays de corsaires devots
Ou l’inconscience etait prise pour le dogme
L’imbecile pour le maitre
Et le malade pour le voyant.

C’etait un pays de lutes inutiles
Et de ruines magnifiques,
Un pays ronge de vermine.

Quand il a voulu crier sa rage
On ne lui a pas permis

C’est a paine qu’on l’a laisse mourir.

INCENDIU (INCENDIE)

Jean-Guy PILON (n. 1930) (Canada)

Am scos din apele repezi
Lemne pretioase
Venite din continente
Pe care timpurile noastre nu le mai cunosc.

Am cules intr-o gradina pustie
O singura floare de praf, fragile,
Protejata de maracini patai de sange.

Am scobit in mijlocul oglinzii
O alveola secreta
Ca sa amestec o picatura de parfum si de lapte de femeie.

Eram prea bogat
Am dat foc casei
Fara sa privesc frumosul incendiu.

Pe cenusa, in curand rece,
Vom recladi
Cu o fata noua.

(In romaneste de Constantin ROMAN, Bucuresti, 1965)

MI-AI SPUS (THOU DIDST TELL ME)
Miriam Waddington (Canada)

Nu mai departe decat vara trecuta
Mi-ai spus, dragostea mea,
Te-am ales pe tine, numai pe tine
O, delicatul de-
li-ca-tul zambet tradator al buzelor tale
fermecatoarea minciuna m-a orbit
cu darul si flacara
bucuriei si am fost o neghioaba.

Am fost o neghioaba, cuprinsa de visare
Uluita de timpul acela, inca
Fascinata si ratacind
In murmurul linistit al
Sufletului meu fara experienta
Eram ata de indragostita
Ata de imbatata de\dragoste si dragoste
Si tot mai multa dragoste.

Nu mai departe decat toamna trecuta
mi-ai spus, draga mea.
Iubita mea, te-am ales pe tine
Intotdeauna pe tine, m-ai zalogit
Iubire si-n spatamanile
Cu rosii aripi, fara teama
Am dansat dupa cantecul tau
Si-am pus cununa acestor
Dulci primejdii.

Un an s-a scurs de-atunci
Si mi-ai spus, sotie
Am aflat o alta iubire, si o,
Delicatul, de-
li-ca-tul zambet tradator al gurii tale3
m-a inselat adanc si dureroase
pumnale cioplesc chipul
mortii, am fost ata de neghioaba.

(Published under the title “Din poezia Canadiana’, Luceafarul, 19 February 1966, nr 8/199, An IX, Bucharest, 1966)

Hector de SAINT-DENIS GARNEAU (1912-1943, Quebec, Canada)

PRIMIRE

Eu nu sunt decat ca sa te iubesc
Sa te vad
Si sa imi placa sa te vad.

Eu nu sunt ca sa-ti vorbesc
Nu sunt pentru un schimb de fraze
Gen – ti-am dat ceva, am retinut altceva
Pentru compromiterea insusirilor noastre.

Eu sunt doar ca sa stu ca tu existi
Si sa imi placa sa existi.

Eu nu sunt decat ca sa te iubesc
Sa te primesc
In valea larga a reculegerii mele
Unde vei pasi singura, fara mine
Complet libera.

DOMNUL stie ca vei fi fara teama
Ivaluita de soare
In toata splendoarea florii tale
Si fara vre-un gand ipocrit
In jocul tau.

Vei fi limpede si singura
Ca o floare sub cer
Fara vre-o taina
Fara vre-o ezitare in nobila ta pudoare

Eu voi fi singur la randu-mi
In jurul vaii
Sunt colina desteapta
In jurul vaii
Unde gazela gratiei tale va evolua
In siguranta si puritatea aerului.

Singur la randu-mi voi avea
In fata mea bucuria
Gesturilor tale perfecte
Atitudinii perfect
A singuratatii tale.

Si DOMNUL stie ca tu vei pleca
Asa cum ai venit
Si ca nut e voi mai recunoaste altadata.

Poate ca nici eu nuvoi mai fi atunci singur
Dar valea imi va parea pustie
Si cine imi va vorbi de tine?

(In Romaneste de Constantin ROMAN, 1967)

Hector de SAINT-DENIS GARNEAU (1912-1943, Quebec, Canada)

COMPANIE (ACCOMPAGNEMENT)

Pasesc alaturi de o bucurie
De o bucurie ce nu-mi apartine
De o bucurie a mea ce nu o pot cuprinde.

Pasesc alaturi de mine cu bucurie
Cu bucurie imi ascult pasul ce merge alaturi de mine
Dar nu-mi pot schimba locul pe trotoar
Nu-mi pot pune piciorele in pasii aceia si sa spun: iata-ma, eu sunt acela.

Pe moment sunt multumit de aceasta companie
Dar complotez in taina schimbari
Prin tot felul de operatii, de alchimii,
De transfuzii de sange,
Prin permutari de atomi, prin joc de echilibru.

Astfel ca intr-o zi, odata transpus
Sa fiu purtat de dansul acestor pasi de bucurie
In zgomotul descrescator al pasilor mei alaturi de mine
Cu pierderea pasilor mei pierduti, ce se sting la dreapta mea
Sub pantofii unui strain care trece pe o strada transversala.

(In romaneste de Constantin ROMAN, Bucuresti, 1965)

TO BE UNFAITHFUL TO HER
(Gregory M. COOK, b. 1942, Canada)

To be unfaithful to her
As the sun to the winter
Is to bring an unwept torrent of tears
That wash away our love
As the rain does the snow.

And she becomes a conversation-piece
As the weather to the public
And I become the hero of an epic
Written in the middle of the gossip of a small town.

SA-I FIU INFIDEL
(Gregory M. Cook, b. 1942, Canada)

Sa-I fiu infidel
Asa cum ii este soarele iernii
Inseamna sa provoc un nesecat izvor de lacrimi
Care sa topeasca dragostea noastra
Asa cum ploia topeste zapada.

Si ea va deveni un subiect de conversatie
Asa cum este vremea pentru lume

Iar eu (as deveni) eroul unei epopei
Compusa pentru palavrageala inutila
Al unui mic orasel de provincie.

(In Romaneste de Constantin ROMAN, 1967)

Elias Wolf MANDEL (n. 1922 Saskatchewan – m. 1992) Canada

CANTEC (SONG)

Cand se stinge ecoul ultimilor pasi
Si intorci privirile goale pe strada pustie,
Ce crezi ca vei vedea?
Un calau si o spanzuratoare.

Cand se stinge ori si ce glas
Si totusi auzi glasuri cantand in strada fierbinte,
Care crezi ca va fi cantecul lor?
Slava calaului care nu greseste nicodata.

Cand pe nisipul fierbinte al gandurilor tale arzatoare
Nu se mai aud pasii de fier
Privirile confuze nu mai vad
Iar glasurile fierbinti amutesc,
Ce scuza crezi ca vei avea?
Spanzuratoarea nu este destul de bune pentru mine!

(In Romaneste de Constantin ROMAN, Bucuresti, 1965)