Centre for Romanian Studies

Prunele lui Grigorescu
Pe marginea unei expozitii retrospective Romanesti
in orasul Agen
(11 Aprilie – 14 August 2006)

Si vous voulez savoir comment
Nous nous aimâmes pour des prunes,
Je vous le dirai doucement,
Si vous voulez savoir comment.
L’amour vient toujours en dormant,
Chez les bruns comme chez les brunes;
En quelques mots voici comment
Nous nous aimâmes pour des prunes

sau intr-o traducere romaneasca mai libera, versurile de mai sus ar suna cam asa:

Daca ati vrea sa stiti discret
Cum ne-am iubit pentru prune
O sa desvalui un secret
Caci ne-am iubit cum s-ar spune…
Asa, dragostea vine dormind
Atat la blonde cat la brune
Si-ndragostit lulea, fiind
M-am tot iubit pentru prune…

Poezioara aceasta o invatasem in anii copilariei mele din urbea Bucurestilor anilor ’50, in mahalaua podului Serban Voda, de la Doamna Margot Eftimiu, fiica savantului Academician Matei Draghiceanu. Aceasta Doamna din fosta “inalta societate”, acum apusa, era pe atunci cam intre doua varste si dadea lectii de franceza cu patru lei pe ora ca sa supravietuiasca, pentru ca, saraca, fusese jefuita de regimul Stalinist si adusa la sapa de lemn… Versurile de mai sus erau scrise de celebrul Alphonse Daudet (1840-1897) mai mult cunoscut pentru proza decat pentru genul acesta de poezie voit naïva.

Si acum, dragi cititori si cititoare o sa ma intrebati ce ar avea de a face marele nostru Grigorescu cu prunele? sau poate versurile de mai sus ar fi mai degraba o poveste cu nuca din perete!? Asa ceva absurd care s-ar putea intampla doar in anii nesfarsitei Tranzitii Romanesti?
Caci nuca din perete s-ar potrivi perfect la aceasta asociatie de idei. Si acum hai sa lamurim putintel lucrurile:
Nu este nevoie, o sa-mi spuneti ca raspunsul la ghicitoare este mult mai simplu – poate ca Grigorescu o fi pictat o livada cu pruni sau vre-o tarancuta in iie romaneasca si basma rosie, vanzand un cos cu prune… de ce nu? Chiar foarte plauzibil…
Nu, nu ati ghicit: prunele lui Grigorescu nu au de-a face cu arta lui, ci mai degraba cu orasul unde taman s-a deschis reprospectiva celui mai mare pictor Roman cu care ne mandrim.

Ei si? Nu va grabiti sa cautati pe harta unde ar fi orasul AGEN, un fel de Slobozie frantuzeasca pierduta in campiile provinciei Aquitaine, la 120 de kilometri de Bordeaux. AGEN este un oras cunoscut pentru productia de prune… si

cunoscut chiar mai bine de catre mesenii mai rafinati pentru acele “pruneaux a l’armagnac” – un deliciu al papilelor gustative. Dar de aici pana la Grigorescu mai este o cale de facut! Chiar trebuie sa ne incordam imaginatia ca sa deslegam secretele acestui mister, acestei insolite alegeri a expozitiei.
Nu stiu daca pictorul nostru ar fi gustat in viata lui vre-o singura pruna marinata in armagnac si de sigur nu ar fi pus piciorul (sau sevaletul) prin AGEN – el picta cu precadere prin Normandia sau Bretania, sau pe langa Paris, in padurile Barbizonului sau la Fontainebleau… deci nu mai are sens sa cautam cu lumanarea vre-o legatura docta de idei intre Agen si prune si Grigorescu. Pur si simplu nu exista nici-o legatura asociativa, mai degraba o intamplare fortuita, dar convenabila si circumstantiala!

Cum sa faci o expozitie in Franta, asa netam-nesam, in graba, pentru ca ne-am trezit ca ”intram” buluc in Uniunea cea Europeana si nu ne cunoaste nimeni pe acolo, altfel decat pentru coruptie, pentru orfani, Dracula si prostituatele romance din Soho si de pe bulevardele nocturne ale periferiilor.
Pei de ce sa nu facem in buricul Parisului o retrospectiva in loc de Slobozia Aquitaniei? Bine, bine, dar la asa ceva trebuie sa te gandesti din timp, sa proiectezi, sa planuiesti sa faci lobby si public relations, sa convingi de ce este ideea importanta si ca va face tot Parisul coada la asa ceva, sau cum s-ar spune sa le arati “ceva ce n-a vazut Parisul!” cum se pomenea in anii copilariei din mahalaua Dambovitei mele.

Ori cum sa te astepti ca Romanul sa faca astfel de planuri cu ani inainte? Romanul este celebru pentru “mintea Romanului cea de pe urma” si daca s-o fi trezit prea tarziu, atunci va face expozitia retrospectiva Grigorescu la Agen, pentru ca la Grand Palais si la Petit Palais, la Louvre si la Tuilleries si la Orsay si la Jeu de Paume se duc Rusii, se duc Polonezii, sau Suedezii, iar noi, cei mai destepti si mai Francofoni din Europa, cu pretentiile “Micului Paris” ne ducem cu coada intre picioare printre livezile de pruni dela Agen!
Dar cum, nu ati auzit oare de Muzeul de Arta de la Agen, doamna Theodorescu (circula un zvon ca aceasta Doamna s-ar fi schimbat dela conducerea Muzeului de Arta dela Palat, dar numele domniei sale figureaza inca in catalog, catalog care insa nu a iesit inca de la tipar trei saptamani dupa vernisajul expozitiei – probleme mioritice de imagine – cred ca nici pe vremea lui Grigorescu nu se intampla asa ceva). Dar cum ditamai Madame Theodorescu sa ajunga la asa un nivel de Agen, ca sa nu spun de ageamiu? Domnia sa care pe vremea cand era directoare nu voia sa trateze decat cu Louvre-ul, caci alte muzee de arta mai acatarii in Franta nici nu ii mai ajungeau la nasul domniei sale de isterica de arta? Pei iacata, asa s-a brodit – aveam niste bani, trebuia sa facem un “gest” si gest am facut – n-are importanta in ce fund de provincie cu prune in gura!

Si totusi sa nu fim rautaciosi mai este de fapt o legatura: din motive misterioase, inca greu de descifrat (dar mai facem

sapaturi) la muzeul de arta din Agen se afla de fapt treispreszece panze ale lui Nicolae Grigorescu – vedem pe situl web al expozitiei (in lipsa catalogului care straluceste prin absenta) ca apare si o oala cu un buchet de flori albe si galbene – nu stiu cat de reprezentativa pentru ansamblul operelor maestrului: desigur din “perioada alba”.

Totusi am avut grije sa trimitem la Agen niste panze iconice – fata cu portul din Muscel si capul de fetita cu basmaua rosie, in total cinci zeci de opere. Muzeul propriu zis este intr-un chateau.

Totusi, in mod surprinzator, lucrarile lui Grigorescu  sunt expuse  in Biserica Jacobinilor din oras, transformata in sala de expozitie pentru acest eveniment: sa speram ca va fi bine inchisa noaptea… In fine se stie ca Biserica Jacobinilor mai vazuse in trecutul ei istoric si car cu boi si chiar boi fara caruta, caci pe vremea Revolutiei Franceze, fusese transformata in grajduri pentru cai.
Vernisajul expozitiei Nicolae Grigorescu s-a facut la 11 Aprilie si iarasi suntem informati ca pana acum nu s-a organizat nci o retrospectiva Grogorescu in Franta – deci a fost intr-un fel o “premiera mondiala” pentru Aeropagul Culturii din Bucuresti. Ar fi cazul, ca sa nu fim desingeniosi, sa facem si noi un gest de reciprocitate – o expozitie de arta post-modernista franceza in “Micul Paris” in cel mai inalt spirit al francofoniei, expunand trei borcane cu prune de Armagnac, sau chiar o piramida de borcane cu pruneaux…

Pentru autocarele cu turisti Romani doritori sa vada expozitia, Agen se afla pe raul Garonna si are 30,000 locuitori (recensamantul din 1999) in caz ca soferul ar trece in viteza mai departe fara sa isI dea seama .

Retrospectiva Grigorescu va functiona intre 11 Aprilie si 14 August 2006. Este deschisa in fiecare zi intre orle 11 si 18 in afara de Marti si de ziua de 1 Mai – – Ziua Mondiala a Proletarilor din Toate Tarile Uniti-va!

Constantin ROMAN,
24 Aprilie 2006

NOTA DE SUBSOL:
***) Da, intre timp am descoperit si legatura lui Grigorescu cu urbea aceasta, Agen… se pare ca pictorul ar fi fost ingrijit de doctorul Louis Brocq (1856-1928) , un celebru specialist in dermatologie (si oftalmologie?) de la spitalul parizian “Saint Louis” (…)- Era vorba de cataracta pictorului (care a declansat de fapt “perioada alba” din creatia lui de sfarsit de viata) si asa cum era obiceiul, Grigorescu platise onorariile doctorului cu tablourile sale, care ulterior fusesera donate de Brocq muzeului din Agen, orasul sau natal.

Se pare, totusi, conform unei comunicari particulare, ca o alta colectie de panze ale lui Grigorescu, aflate la Muzeul de Arte Frumoase din Lyon, nu au fost reunite cu aceasta retrospectiva din Agen: pei de ce nu s-a facut retrospectiva la Lyon? Ar fi fost mult mai vizionata si ar fi avut un ecou infinit mai mare! In fine ar fi o mie si una de motive in favoarea Lyonului fata de Agen si nu ma gandesc neaparat doar la acele gustoase saucisses de Lyon. Orasul are o traditie istorica

de legaturi cu Romania prin acel vasnic si erudit istoric de arta, Henri Focillon (1881-1943), admirator si cunoscator al Romaniei si prieten cu Nicolae Iorga, Oprescu, G. Bals, Jean Cantacuzino, s.a. carturari Romani. Focillon a patronat expozitia de Arta Romaneasca de la Paris de la Jeu de Paume, din 1925 (ACUM 80 DE ANI SE FACEA INTR-ADEVAR CEVA SERIOS LA PARIS!)… dar pe atunci aveam la carma tarii si culturii noastre aristocratii societatii, nu nomenclaturistii scoliti pe la “Acdemia” Stefan Gheorghiu, sau copiii si nepotii acestora, cocotati astazi peste tot in posturi cheie, de control, unde se face totul anapoda si fara responsabilitate civica sau mandrie nationala.
Revenind la Muzeul din Lyon al carui director fusese Focillon acesta este unul dintre cele mai bogate din Franta cu picturi semnificative…. Orasul plin de monumente istorice are o amplasare superba la confluenta a doua fluvii si are o populatie de o jumatate de million de oameni, nu de 30,000 ca Agen-ul, care prin comparatie este un sat. Lyonul se afla la o rascruce de drumuri de civilizatii si de cultura unde o retrospectiva Grigorescu, in afara de a-si fi regasit si tablourile maestrului din colectia muzeului de arta din oras (cat si unele ale altor co-nationali) ar fi gasit un loc de expunere relevant : din pacate aceasta alegere evidenta, care ar fi fost bine primita de Lyonezi, nu s-a reflectat si in imaginatia bipezilor birocrati din Romania.

Si asa, iata ca in loc sa ne patapievicizam in mod inteligent si rafinat, ne pacostepievicizam si ne impiedicizam la infinit si fara mantuire!

———————————————————————————-

Read more about  Romanian Painters and Francophone Romanians in:

Blouse Roumaine – The Unsung Voices of Romanian Women

(Centre for Romanian Studies, London, 2009)

(1,100 pages, 160 Biographies, 600 quotations)

http://www.blouseroumaine.com/buy-the-book/index.html