Centre for Romanian Studies

NU MA FACE SA ALEG
(Ez Eman Hautatzeko,
by Kirmen URIBE, Basque poet, b. 1970,
Rendered in Romanian by Constantin ROMAN,
from the English version of Elizabeth Macklin)

Nu ma face sa aleg
Intre Mare si Uscat
Eu prefer sa traiesc pe coasta marii
Pe acea creasta de mal unde valurile se sbat
In suvita parului cazut de pe fruntea unui gigant ratacitor.

Ce imi place la Mare, este insasi inima ei,
Descumpanita, ca aceea a unui copilandru,
Cand furioasa, cand retragandu-se
In peisajii inimaginabile.
La Uscat, imi plac, totusi,
Acele maini uriase.

Nu ma face sa aleg
Intre Mare si Uscat.
Stiu prea bine ca vointa mea e doar un fir de ata subtire,
Dar as fi pierdut daca as ramane numai cu Marea
Retrasa complect, din Uscat.

Renunta la aceasta alegere. Eu voi ramane aici.
Intre valurile verzi si muntii albastri.

: – o O o – :

DON’T MAKE IT A CHOICE
(Translated from Basque by Elizabeth MACKLIN, New York, with permission)

Don’t make me choose
Between the Sea and Dry Land.
I enjoy living on the edge of the seacliff,
On this black ribbon the wind waves,
On this long hair fallen from an errant giant.

Of the Sea I love especially its heart,
as idiotic as a great child’s.
Now furious, now drawing
impossible landscapes.
Of Dry Land, however,
I most love those great hands.

Don’t make me choose
Between the Sea and Dry Land.
I know my resistance is a fine line of thread,
But I’d be lost with only the Sea.
Drown with Dry Land.

Don’t make it a choice. I’m going to stay here.
Between the green waves and the blue mountains.

– : = o O o = : –

EZ EMAN HAUTATZEKO (Basque-language original)

Ez eman hautatzeko
Itsasoa eta Lehorraren artean.
Gustura bizi naiz itsaslabarrean,
Haizeak mugitzen duen zinta beltz honetan,
Gizandi erratu bati eroritako ile luze honetan.

Itsasoarena maite batez ere bihotza.
Inozoa, haur handi batena bezain.
Orain temoso, orain ezinezko paisaiak
marrazten.
Lehorrarena berriz
esku handi horiek ditut gogokoen.

Ez eman hautatzeko
Itsasoa eta Lehorraren artean.
Badakit hari fin bat dela nire bizilekua,
baina Itsasoarekin bakarrik galduko nintzateke,
Lehorrarekin ito.

Ez eman hautatzeko. Hemen geratuko naiz.
Olatu berde eta mendi urdinen artean.

– < o O o > –

NO PUEDO ELEGIR (Spanish translation)

No puedo elegir
Entre el Mar y la Tierra.
Vivo feliz en la linea que las une.
En esta cinta negra que mueve el viento.
En este largo cabello de un gigante desorientado.

Del Mar me gusta sobre todo su corazónde niño grande.
A veces rabioso, a veces capaz de dibujar
Paisajes imposibles.
De la Tierra, sus manos.

No puedo elegir
Entre el Mar y la Tierra.
Sé que mi lugar es un hilo fino,
Pero en el Mar me perdería
Y en la Tierra me ahogo.

No puedo elegir. Me quedo aquí.
Entre olas verdes y montañas azules.

© 2003 Gaztelupeko Hotsak http://www.hotsak.com
Reprinted by permission
——————————

Kirmen URIBE (b. 1970), Basque Poet: :

JURNAL DE CALATRORIE – BHUTAN
Published by: editor , On: Sep-17-2003

Calatorii au ajunsla granita
Osteniti de drumul stancos de peste munte.
Gazda a pus o masa calda.
Luna plina, pe fereastra creasta Himalayei.

Un calator spune altuia:
“Poate ca aici nu stiu ca
Omul a ajuns pe Luna”
Si asa a impartasit gazdei vestea aselenizarii.

Gazda a cazut pe ganduri
Fara mirare, fara intrebari.
Ridicand din sprincene a raspuns soptit:
Oare cati hamali sherpa au trebuit
Ca sa care apa pana sus?”

Translated by Constantin ROMAN, from the English version of Elizabeth MACKLIN
—————————

Kirmen URIBE (n. 1970),
Poet Basc

MAI

“lasa-ma sa privesc in ochii tai
vreau sa stiu ce mai faci”
(Rainer W. Fassbinder)

Uite, a venit luna Mai
Si a risipit in port toti ochii astia albastri.
Vino, nu am mai stiut despre tine de un amar de timp,
Ti-e frica, poate, precum pisoilor innecati, cand eram copii.
Vino sa sporovaim despre aceleasi ganduri de odinioara
Despre meritul de a fi placut,
Despre nevoia de a te obisnui indoielilor
De a umple acele goluri din sufletul nostru.
Vino, lasa zorile sa iti mangaie fata,
Ori de cate ori suntem tristi totul e posomorat,
Si cand capatam curaj, parca universul se destrama in jurul nostru
Fiecare din noi pastreaza in sine fata ascunsa a altcuiva,
Poate un secret, o greseala, un gest..
Vino ca sa-i rastalmacim pe cei buni
Razand de sufletele noastre care s-au azvarlit de pe pod..
O sa privim, muti, macaralele lucrand in port
Caci darul de a fi cu tine in tacere
Ramane singura dovada de prietenie.
Vino cu mine. Vreau sa schimb universul
Sa schimb orasele. Leapada-ti corpul
Si intra cu mine intr-o scoica,
In nimicnicia noastra, ca niste melci de mare..
Vino, te astept,
Vom relua povestea dela locul unde a fost intrerupta acum un an
Ca si cum trunchiul alb al mesteacanul dela malul raului
Nu si-ar fi adaugat un singur cerc.

In Romaneste de Constantin ROMAN
(Tradus din versiunea Engleza de Elizabeth Macklin,,
publicata in New Yorker la, 12 Mai 2003)
Mai, 2003.