Centre for Romanian Studies

Centre for Romanian Studies header image 1

Entries Tagged as '“JorgeLuis BORGES”'

Poetry in Translation (CLXXXV): Jorge Luis BORGES (1899 – 1986), Argentina, Poet, “Limite“, “Límites“ “Limits” (fragments)

April 19th, 2013 · No Comments · Poetry, quotations, Translations, Uncategorized

Dintre cărările mergând spre miază-noapte
care o fi? mai este poate una
prin care am păşit ultima oară
condus fiind de-o nevăzută Mână.

Mai e vre-o uşe-nchisă, bună oară,
sau vre-o oglindă dând spre veşnicie?
răscrucile de drum nu ne confundă
dar Ianus ne pândeşte pe vecie.

Din valma de-amintiri întotdeauna
va fi pierdută din noiane, una.
nu te-om zări la apa din grădină,
nici la amiază, nici sub clar de lună.

(Rendered in Romanian by Constantin ROMAN
© 2013 Copyright Constantin ROMAN)

De estas calles que ahondan el poniente,
una habrá (no sé cuál) que he recorrido
ya por última vez, indiferente
y sin adivinarlo, sometido.

Para siempre cerraste alguna puerta
y hay un espejo que te aguarda en vano;
la encrucijada te parece abierta
y la vigila, cuadrifronte, Jano.

Hay, entre todas tus memorias, una
que se ha perdido irreparablemente;
no te verán bajar a aquella fuente
ni el blanco sol ni la amarilla luna.

[Read more →]

Tags:········

Poetry in Translation (CLXXXIII: Jorge Luis BORGES (1899 – 1986), Argentina, Poet: “Noi suntem Epoca, Noi suntem Legenda”, “We are the time. We are the famous”, “SON LOS RÍOS”

April 14th, 2013 · No Comments · International Media, Poetry, quotations, Translations, Uncategorized

We are the time. We are the famous
metaphor from Heraclitus the Obscure.

Somos el tiempo. Somos la famosa
parábola de Heráclito el Oscuro.
Somos el agua, no el diamante duro,
la que se pierde, no la que reposa.
We are the water, not the hard diamond,
the one that is lost, not the one that stands still.

Noi suntem Epoca, Noi suntem Legenda
Jorge Luis Borges
(1899 – 1986)

Noi suntem Epoca. Noi suntem Legendara
Metaforă a lui Heraclit cel Obscur.

Noi suntem unda, nu piatra nestemată,
Cea trecătoare, nu cea de sine-stătătoare.

Noi suntem apa şi chipul antic
Al profilului grec, ce se reflectă în undă. Faţa
Lui se transformă în apele oglinzii schimbătoare
A pietrei nestemate sclipind ca flacăra.

Noi suntem fluviul inutil, preprogramat,
În drumul lui spre ocean.

Umbrele l-au cernit.
Totul şi-a luat rămas bun dela noi, totul se îndepărtează.

Memoria nu- şi pune stigmatul pe propria-i pecete.

Şi totuşi, este ceva ce rămâne
Şi totuşi, este ceva ce mâhneşte.

(Rendered in Romanian by Constantin ROMAN
© 2013 Copyright Constantin ROMAN)

[Read more →]

Tags:············