Centre for Romanian Studies

Centre for Romanian Studies header image 1

Entries Tagged as 'Interview'

NOT WITHOUT MY BOPPA – The Acid Test: an Interview at Horsted Place

February 24th, 2016 · No Comments · Books, Diary, International Media, Not without my Boppa, PEOPLE, Short Stories & Cameos

on this occasion she insisted that I viewed the young man, not at home, but at a nearby country hotel. The venue was Horsted Place, in Sussex, an elegant historic manor house, where, in its heyday, the young Queen Elizabeth II was entertained by the Neville family. Now this wonderful Victorian Tudor pile is a country hotel, favoured by Glyndebourne opera patrons. This immensely elegant place, with highly-trained chefs and waiters is offering an impeccable service. I agreed to meet the young hopeful at Horsted Place and asked him to tea.

[Read more →]

Tags:··················

Thirty five Years ago: Oriana Falacci interrogates Ayatollah Khomeini (1979)

December 31st, 2015 · No Comments · Books, Diary, Famous People, History, OPINION, PEOPLE, quotations

Perhaps only one Western journalist ever managed to interview Ayatollah Khomeini twice. And from those long discussions we learned an enormous amount about the nature of the adamant theocracy that he was bent upon instituting. The second session was an achievement in itself, since Oriana had terminated the first one by wrenching off the all-enveloping chador she had been compelled to wear and calling it a:
“stupid, medieval rag.”
She told me that after this moment of drama she had been taken aside by Khomeini’s son, who confided in her that it had been the only time in his life that he had seen his father laugh.

[Read more →]

Tags:················

Conversation with Domnica Radulescu, Romanian-American Academic and Novelist about her first Novel – “Train to Trieste”

May 2nd, 2011 · 3 Comments · Books, Diaspora, PEOPLE

CRS:
Most of Romanian exiles who became acknowledged as international greats, Cioran, Anna de Noailles, Marta Bibescu, Horia Vintila wrote directly in the language of their adoptive country, yet the native Romanian officials together with a raft of native critics considered this practice disloyal. The young Elena Vacarescu who received a prestigious French Prize for her poems.she was reviled, back in Romania, even before 1900. She returned only to be exiled again, yet she desperately loved her country wherever she was. Two generations later, under communism, the official critic George Calinescu in his opus on the History of Romanian literature dismissed Anna de Noailles as “unpatriotic” for not writing in Romanian. Even as recently as two years ago a director of the Romanian Cultural Institute in Paris refused a Romanian author financial help for the translation of his book simply because this was written in a foreign language therefore stating that it did not qualify as Romanian (sic). We know that this seems bizarre and nonsensensical. Your choice of writing in English is clear and I for one I think it a great help in putting `Romania on the map, very much as Panait Istrati or Anna de Noailles did it before the war and many other exiles since – what are your views on such criticism? Do you find it justified?

DR:
I frankly don’t care much about such criticism nor do I pay much attention to it. I think a writer can write in any language under the sun she/he chooses and throughout history writers wrote in different languages, not always their first native or maternal languages. I left Romania for the United States in order to start a new life, a new me, a new destiny, when I was quite young. It felt like the most natural thing in the world to write in the language of the country in which I have been living for a quarter of a century. Besides I adore writing in English more than in any other language.

CRS:
On the occasion of the Award of the Nobel Prize for Literature to Herta Muller much debate and controversy was stirred in the Romanian society about the Romanianness of a German ethnic born in Romania, who lived in Berlin and wrote in a foreign language… Some critics went even further as to suggest that one of the reasons why Romania may have been overlooked by the Nobel prize committee is the paucity of Romanian novels translated in languages of international circulation: do you find such suggestion justified?

DR:
I don’t know, again I don’t care much about such issues as someone’s “Romanianness” or “Frenchness,” and I think it’s silly of critics and the media to worry about things like that; the reason they do is because there is such a need to pin and label writers and place them in boxes of ethnic, national, linguistic affiliations. Maybe Romanians should do a better job at translating their own literature in other languages.

[Read more →]

Tags:·····

Curierul Romanesc, Suedia – Interviul luat de Silvia Constantinescu despre ‘Blouse Roumaine’ – o Antologie a Femeilor din Romania (Partea I-a)

February 13th, 2010 · 1 Comment · Books, Diaspora, International Media, PEOPLE, Reviews, Uncategorized

Silvia Constantinescu, editor, “Curierul Romanesc”: În meseria mea de bibliotecar de informatie în Suedia, am întâlnit zilnic elevi, studenti, cercetatori care s-au izbit de lipsa de informatii despre acea Romanie care n-a fost creatia ”partidului comunist si a lui Ceausescu, fiului cel mai iubit al poporului”, ci despre adevarata Românie, care dainuie de secole, înaintea comunismului si a ”eliberarii” tarii de catre armata rosie.”
Lucrarea lui Constantin Roman si-ar fi capatat, desigur, un loc în istoria literaturii române, dar ar fi ramas limitata la aria limbii române, falindu-ne noi între noi cu personalitatile feminine din istoria noastra. Lucrarea lui Constantin Roman si-ar fi câstigat, desigur, un loc în istoria literaturii române, dar pe plan international n-ar fi ajutat sa se împrastie ignoranta cititorilor despre o tara despre care informatiile existente sunt numai despre ”Dracula, Ceausescu, orfelinate, coruptie si infractiune”, informatii primite prin scurtele buletine de stiri din ziare, de la radio sau TV.

[Read more →]

Tags:········

“Imperiile se prabusesc in cateva saptamani, in timp ce mentalitatea imperiala are nevoie de cateva generatii ca sa dispara.” (Partea II)

April 30th, 2009 · No Comments · Diaspora, PEOPLE

4. Cum a fost inceputul in tara in care v-ati exilat? v-ati aflat in diaspora?
Ati fost primit cu bratele deschise, vi s-a pus totul la dispozitie, sau a trebuit sa lucrati din greu, sa va refaceti studii, sau sa dati diferente, etc. ca sa puteti sa va exersati meseria?

In Romania este o expresie de care imi era mare sila: “prost sa fii, noroc sa ai”. Este pe undeva reactia fata de ori si cine ar reusi, un fel de scuza implicita a nereusitei personale, a celui care foloseste expresia. Totusi auzind-o atat de des, pana la urma mi-am spus ca poate expresia o fi avand pe undeva un nor de adevar. In mintea mea incepea sa incolteasca un dubiu: daca cumva ar avea dreptate si asi fi de fapt un ne-tot?
Pe vremea aceea, in aroganta mea juvenila, credeam ca nimic nu mi s-a oferit gratios si gratuit si ca totul asi fi meritat, pentru ca, eram, ca tot romanul, “baiat destept”. Ei, acuma, dupa 35 de ani, mai mi-a trecut acest sindrom.
Englezul spune eufemistic: “You are lucky!” si imi spuneau asa tot timpul, iar eu scrasneam din dinti, din orgoliu, pentru ca meritam totul adus pe o tava de argint, fiind, bine inteles, “baiat destept”.
Adevarul este ca am avut noroc, sau poate am fost la locul potrivit, la momentul potrivit si mai aveam trei atuuri – eram tanar , eram intr-o specialitate restransa si in plina ascensiune si eram singurul roman in preajma locului. Pirn 1968 putini romani “scapasera’” din raiul comunist ca sa ajunga in Anglia. Era si asta un avantaj pentru ca multi s-au comportat prost.

Da, am fost efectiv primit cu “bratele deschise” si pentru ca prin definitie mediul universitar este mai deschis lumii exterioare. In 1968 era la moda formatia “Beatles” si in Anglia impartaseam aceeasi “joie de vivre” exploziva cu colegii mei din facultate (In Romania pe atunci rock-ul era interzis si puteai fi denuntat si sa iti pierzi locul la facultate daca erai suspectat ca dansai sau ascultai o asemenea muzica).

La Universitatea din Newcastle erau fonduri destule pentru cercetare, iar Acad. Runcorn, seful Scolii de Fizica Planetara era un om dinamic si un savant de o anvergura mondiala, care primea subventii dela NASA.
Imediat cum am venit la el am fost instalat intr-un apartament de oaspeti elegant, de pe acoperisul cladirii (penthouse I se spunea) cu tot confortul (baie, bucatarie, frigider, televizor color, samd; in Romania parintii mei nici nu aveau bani sa cumpere televizor). De la fereastra acestui Penthouse aveam o vedere panoramica splendida. Cladirea era proiectata de un celebru arhitect, Sir Basil Spence, care mi-a facut bucuria si mai mare, pentru ca auzisem de el inca din Romania si ii admiram lucrarea de restaurare a catedralei dela Coventry. Eram intr-o astfel de euforie incat chiar am crezut ca il apucasem pe Dumnezeu de picior. In plus, preconceptiile mele favorabile despre Occident erau de o asa natura, incat mi se parea normal ca toata lumea sa traiasca asa ca si mine, in acelasi confort. Colegii din universitate m-au primit bine si pentru ca, in afara de elementul de curiozitate fata de mine, ca roman, stiau ca o sa ma intorc in Romania, deci nu reprezentam un concurent. Ei mai m-au invitat sa mai revin la ei si vara, dar eu ma intorceam spre tara (asa cum am spus, cu trenul mic) si numai speram sa mai ma intorc in Anglia.

[Read more →]

Tags:···

“Imperiile se prabusesc in cateva saptamani, in timp ce mentalitatea imperiala are nevoie de cateva generatii ca sa dispara.” (Partea I)

April 30th, 2009 · 3 Comments · Diaspora, PEOPLE

1. Cine sunteti d-le Roman?

Sunt Roman naturalizat Britanic, stabilit in Anglia din 1968 (Englez nu poti sa fii nici odata; trebuie sa fii nascut din parinti Englezi).

Provin dintr-o familie de carturari, cu strabuni pe linia directa, pana la bunicul patern care timp de sapte generatii au slujit biserica ortodoxa. Alti strabuni care au zidit scoli si biserici la sate in secolele 18 si 19, iar in sec 20 s-au stabilit la oras. Istoria familiei reflecta, cum este si normal, diversele faze Istorice ale Romaniei cu tot ceea ce au implicat ele: revolutii, razboaie, schimbari de granite, exproprieri, persecutie, discriminare, exil, samd.

Examenul de desen tehnic la Scoala de Arhitectura (1966): am fost respins in doi ani consecutivi la admitere, fiind considerat de “origina sociala nesanatoasa”: asa am fost fortat sa devin Geofizician.
Examenul de desen tehnic la Scoala de Arhitectura (1966): am fost respins in doi ani consecutivi la admitere, fiind considerat de “origina sociala nesanatoasa”: asa am fost fortat sa devin Geofizician.

Am crescut in Bucuresti, langa Dealul Mitropoliei, intr-un cartier acum disparut sub buldozerele lui Ceausescu. Scoala primara mi-am facut-o la “Ienachita Vacarescu”, careia, cu o generatie mai inainte, i se mai spunea si “Maidanul Dulap” pt ca se construise in sec 19 pe un loc viran (maidan) unde veneau papusarii cu teatrul de papusi (dulap).

Liceul mi l-am facut la “Mihail Eminescu” si l-am terminat in 1959, la 15 ani dupa faimosul 23 August, pt care ni s-a spus “Promotia 23 August”. Aceasta carte de vizita, bine inteles, nu m-a ajutat sa intru la Scoala de Arhitectura, exact la trei ani dupa revolutia din Ungaria, din 1956, pt ca aveam “origine nesanatoasa” si parintii mei nu erau in partid, ci mai de graba fusesera expropriati. Asa am fost obligat sa dau examene de fizica si matematica si sa devin geofizician, unde era mai usor sa-ti demonstrezi cunsotiintele exacte si unde erau mai putini candidati (doar 6 pe un loc, spre deosebire de arhitectura unde, dintre cele 60 de locuri, doar 12 erau alocate pentru “patura intelectuala” si acolo erau sute de candidati.printe care, bine inteles cei cu pedigree politic adecvat, cea ce mie imi lipsea.
Dar inainte de baccalaureat am luat lectii particulare de franceza si engleza cu persoane din fosta inalta societate, care au avut o influenta determinanta asupra formatiei mele. Lectii de engleza luam cu Sasa Roman un fost avocat si fost secretar al lui Titulescu, care facuse si el puscarie, si acum, prin anii ’50, dadea lectii de engleza ca sa supravietuiasca. El avea o camera la mansarda in propria lui casa, in stil italienizant, cu o campanila, tocmai pe Dealul Mitropoliei si la sfarsitul vietii a plecat in Anglia. Mihail Sebastian pomeneste de el in memoriile lui recent publicate. Imi amintesc la un moment dat ca fusesem arestat pe Dealul Mitropoliei, caci in loc sa ma intorc acasa dela lectii am stat de vorba cu niste turisti straini, veniti sa viziteze biserica mitrolpoliei. Era in 1957 si aveam atunci 16 ani. Am fost luat la sectia de militie unde am fost tinut cateva ore, pana mi-au dat drumul sub cautiune, data de tatal meu, conform careia nu mai voi frecventa turristii straini. “Ah, mi-a zis Sasa Roman, auzind de peripetia mea, este primul tau conflict cu autoritatile. O sa mai urmeze si altele”. A avut dreptate.

Doamnele care mi-au dat lectii de Franceza si Engleza erau respectiv Margot Eftimiu, fiica Academicianului savant Matei Draghiceanu. Margot isi facuse studiile la Montreux si traia inainte de razboi mai mult pe Coasta de Azur – pentru mine ea reprezenta fata rafinata a Romaniei, de fapt ceeace ar fi trebuit sa fi fost Romania daca nu veneau comunistii. Faceam cu ea istoria literaturii franceze si recitam poezii intregi de La Fontaine, Boileau, Victor Hugo, Alfred de Musset, Baudelaire, Rimbaud, s.a. Cealalta profesoara particulara, de Engleza studiase pictura la celebra Academie Julliard, la Paris, si vorbea current Franceza, Engleza si Germana. Avea un fel de “joie de vivre” ne mai pomenita, desi trecuse prin multe incercari si pierduse toata averea. Jeannette, la un moment dat, avea ca elevi diversi stabi dintre ministri si nomenklaturisti. Inainte sa plec definitiv in Anglia aceste legaturi probabil ca mi-au servit indirect cand am facut contestatie ca sa primesc pasaport (fusesem refuzat de trei ori in trei ani consecutivi). Mai ma imprietenisem si cu un istoric, Gheorghe Bezviconi, dela care am invatat modul de cercetare sistematica, si mai ales cu un muzeograf de origine italiana Giuseppe Sabbarese, care facuse puscarie pentru ca s-a opus distrugerii lucrarilor lui Pallady care reprezentau schite din anturajul lui Carol II. Colegii lui din comisiile de arta, dela Muzeul de Arta al RPR si din alte parti, votasera ca sa le distruga iar el, “veneticul’ (pt ca avea un nume Italian si probabil ca era in Romania doar de vre-o doua generatii) a fost facut tap ispasitor pt ca a considerat acest act un sacrilegiu si a fost singurul care s-a opus distrugerii lucrarilor. Giuseppe, traia impreuna cu sotia lui, intr-o singura camera la sosea , iar locuinta lui era arhi plina de obiecte de arta populara. Acolo am inteles, pentru prima oara, rafinamentul ceramicii romanesti si a icoanelor pe sticla. Acestea, mai tarziu aveam sa le apreciez si in colectia lui Ella Cancicov, o mare artista a noastra de care se vorbeste mai putin. Apartamentul ei din Intrarea Frumoasa imi era intotdeauna deschis. Ea si sotul ei, avocatul Ion Solomon, erau niste oamnei de mare suprafata. Pe Ella am intalnit-o la vernisajul expozitiei ei de arta decorativa si devenisem prieteni. Cu Ion schimbam epistole in versuri ocazionale.

[Read more →]

Tags:······

“Moving Here” – a Story of Migration to England

August 27th, 2003 · Comments Off on “Moving Here” – a Story of Migration to England · Books, Diaspora, PEOPLE, Reviews

“MOVING HERE” “Moving Here” is the ultimate database of digitised photographs, maps, objects, documents and audio items recording migration experiences of the past 200 years of migrations to England. Contributed by: Constantin Roman http://www.movinghere.org.uk/stories/story12/story12.htm I had started to study English as my fourth foreign language after German and French, which were both spoken in the […]

[Read more →]

Tags:·····