Centre for Romanian Studies

Centre for Romanian Studies header image 1

Entries Tagged as 'OPINION'

Isabela Vasiliu-Scraba: Despre lipsa individualizării în personajul anchetatoarei din romanul eliadesc “Pe strada Mântuleasa”

February 7th, 2013 · Comments Off on Isabela Vasiliu-Scraba: Despre lipsa individualizării în personajul anchetatoarei din romanul eliadesc “Pe strada Mântuleasa” · Books, Diaspora, International Media, OPINION, PEOPLE, Reviews, Uncategorized

În L’epreuve du Labyrinthe (entretiens avec Cl. H. Rocquet, Paris, 1978), este inserată o discuţie (3) în marginea acestei cărţi, considerată de critica europeană drept una dintre capodoperele literare ale scriitorului Mircea Eliade. De aici aflăm părerea hermeneutului credinţelor religioase cu privire la “universul nesecat al vechilor poveşti care ne încântă mereu”.
In Le vieil Homme et l’officier (Paris, 1977, 189 p.) ceea ce contează ar fi în primul rând “faptul că Fărâmă se face ascultat”, că “cititorul, ca de altfel şi poliţia, este sedus, fascinat”(Mircea Eliade, Încercarea labirintului, trad. rom., Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1990, p.155).
Sensibil la tragedia românilor ajunşi după 23 august 1944 să fie martirizaţi cu sutele de mii prin puşcăriile politice şi în lagăre de muncă forţată, Eliade sublimează “teroarea istoriei” în pagini de literatură filozofică la care ştia bine că nu mulţi vor avea acces (4). Căci literatura poate deveni o “cale de cunoaştere”, când ajunge a “mânui verbul în toată amploarea lui, şi nu numai o parte din el, specializată într-un sector sau altul al cunoaşterii” (cf. Vintilă Horia, Despre numele exact al lucrurilor, in Revista Scriitorilor Români, Muenchen, 21/1984, p.129).
Mircea Eliade (din 1970 membru al Academiei Britanice, din 1973 al Academiei Austriece şi din 1975 membru al Academiei Belgiene), în conversaţia sa cu Rocquet, l-a îndemnat pe acesta să rezume subiectul romanului său (5), foarte citit în occident, fiind tradus în germană şi olandeză fără nici o schimbare de titlu cum s-a întâmplat cu traducerea franceză şi cu unele traduceri în alte limbi.

[Read more →]

Tags:·····

“Părintele Arsenie Boca şi Nae Ionescu – Vedere în duh şi viziune filozofică” de Isabela Vasiliu-Scraba

January 18th, 2013 · 4 Comments · OPINION, PEOPLE

Patriarhului Justinian Marina îi reuşise în 1950 mutarea în cadrul Patriarhiei a Comisiei de pictură bisericească de la Ministerul Cultelor, numit de el “Securitatea popilor”. Probabil că fără această trecere n-am fi avut azi nici frescele religioase şi mozaicurile Olgăi Greceanu de la Manăstirea Antim, nici “predicile vii” (apud. Nichifor Crainic) pictate pe zidurile bisericii de la Drăgănescu de fostul stareţ al Mânăstirii Prislop (http://www.isabelavs.go.ro/Articole/IVSbisericaDraganescu4.htm ). În al doilea rând miraculoasă este însăşi supravieţuirea monumentului de artă pe care-l reprezintă micuţa biserică aflată la vreo 30 de km de Bucureşti. E suficient să ne gândim că ea se află pe malul lacului de la Mihăileşti, unde Ceauşescu vroia să construiască un port, neapărat în locul bisericii. Si cum Părintele Arsenie nu putea fi de acord cu aşa ceva, academiciana cu şcoala pe puncte (cum mai sînt si alţi academicieni chiar din ziua de azi) nu s-a sfiit să-l pălmuiască în mijlocul bisericii în sfânta zi de Paşte a anului 1989. Înverşunarea lor împotriva călugărului iconar nu s-a stins până nu l-au condamnat la o moarte martirică (v. Isabela Vasiliu-Scraba, Moartea martirică a Părintelui Arsenie Boca, un adevăr ascuns la Centenarul sărbătorit la Sâmbăta de Sus).

În al treilea rând, ca o minune apare chiar supravieţuirea picturii Bisericii executată de două ori de Părintele Arsenie Boca din 1968 şi până în 1989, în condiţiile în care fresca pictată de el în Biserica de la Bogata Olteană a fost îndepărtată nu prin văruire, ci prin lovituri de ciocan, după ce Părintele Arsenie Boca a fost (a cine ştie câta oară) arestat de Securitate în 1963.

[Read more →]

Tags:·····

They came by Orient Express – Cameos of Times Past by Constantin ROMAN (I)

January 13th, 2013 · Comments Off on They came by Orient Express – Cameos of Times Past by Constantin ROMAN (I) · Books, Diaspora, OPINION, PEOPLE, quotations, Reviews, Translations

It must have taken the future English bride infinitely longer to get used to her picturesque, yet desperately primitive, adopted country. The couple got married, in spite of the many differences that separated them – Antoine being Elizabeth’s senior by 19 years and Elizabeth herself still being rather bruised from an emotional relationship with a previous English suitor. In the event it was quite understandable that the Asquith parents, while finding the Romanian prospect quite charming, would still have preferred their daughter to marry an Englishman of the best type. Nevertheless, the wedding to the Romanian diplomat, Prince Antoine Bibesco, took place in London’s fashionable St. Margaret’s church Westminster, in April 1919. It was a time when the Romanian nobility married frequently into French, German or Italian aristocratic families. The Bibesco-Asquith wedding was London’s wedding of the year, with the great and the good attending, from Queen Mary to George Bernard Shaw.

[Read more →]

Tags:··········

“Despre Faustul lui Nae Ionescu” (Isabela Vasiliu-Scraba)

October 23rd, 2012 · 1 Comment · Diaspora, International Media, OPINION, PEOPLE, quotations, Reviews, Uncategorized

Emil Cioran observase într-un articol din 1937 că la prelegerile de logică ţinute de Nae Ionescu, “parcă s-a rătăcit un plâns de clopote într-un tratat de logică” (v. Isabela Vasiliu-Scraba, În labirintul răsfrângerilor. Nae Ionescu prin discipolii săi:P.Ţuţea, Cioran,Noica, Eliade, M. Vulcănescu, Vasile Băncilă, Slobozia, Ed. Star Tipp, 2000, ISBN 973-81340506, p.46). Pentru că indiferent de cursul pe care îl preda, fie de logică, de metafizică sau de teoria cunoştinţei, profesorul ştia foarte bine să deschidă un orizont religios, un orizont metafizic. Asta l-a impresionat desigur şi pe Mircea Eliade. Ceea ce Eliade a strâns în volumul Roza vânturilor (1937), toate acele articole pe teme religioase sînt extraordinar de interesante. În prelegerile despre Problema salvării la Faust, Nae Ionescu luase drept repere de interpretare unele dintre ideile cursurilor predate în anii anteriori. M. Eliade scrisese în postfaţa volumului din 1937 că Nae Ionescu a “adus un suflu nou în universitate”. Universităţile noastre erau cumva pe calapod francez. Ele târau după ele toată atmosfera aceea îngustă spiritual a scientismului din secolul XIX. Nae Ionescu a adus în Universitatea bucureşteană o deschidere spre religie. Era un lucru de care tocmai se simţea nevoie. Secolul dinainte fusese raţionalist şi apoi a venit spontan interesul acesta pentru religie. Nu numai la noi, ci în toată Europa [atât la protestanţi cât şi la catolici].

[Read more →]

Tags:·······

Mircea Milcovitch – Un irréversible journal de retrouvement, by Thiery Jolif (www.unidivers.fr)

October 21st, 2012 · Comments Off on Mircea Milcovitch – Un irréversible journal de retrouvement, by Thiery Jolif (www.unidivers.fr) · Books, Diaspora, International Media, OPINION, PEOPLE, quotations, Reviews

Comment faire d’un chemin d’exil une marche de « retrouvement », de retournement sans retour ?
Si, ainsi qu’aimait le rappeler Claudel, « Dieu écrit droit avec nos lignes courbes », l’écriture pourrait bien alors se révéler être le vecteur de ce ré-embrassement à la fois charnel et spirituel, demeurer étranger à son pays, à son passé et pourtant présent à tout et à tous.

Il aura fallu plus de quarante années de maturation pour que l’artiste Mircea Milcovitch publie son « journal d ’exil ». Un journal qui n’est pas le fait d’un scrutateur de soi, d’un « indiscret observateur » de soi-même mais une toile écrite comme est tissée celle de l’araignée. Les gouttes de rosées qui ici s’irisent à la lumière du soleil de la mémoire sont des souvenirs. Ecrits, ils sont pris dans la toile fine, subtile, prisonniers ils étaient destinés à l’oubli…

Il faut écrire la pensée pour la dérouler. (p. 225

[Read more →]

Tags:··········

Poetry in Translation (CXXXIII): Paul Valéry, (1871, Sète, – 1945 Paris) – “Les Pas”, “Paşii tăi -”

October 12th, 2012 · Comments Off on Poetry in Translation (CXXXIII): Paul Valéry, (1871, Sète, – 1945 Paris) – “Les Pas”, “Paşii tăi -” · OPINION, PEOPLE, Poetry, quotations, Translations

Tes pas, enfants de mon silence,
Saintement, lentement placés,
Vers le lit de ma vigilance
Procèdent muets et glacés.

Paul Valéry
(1871, Sète – 1945, Paris)

Paşii tăi

Copii ai sufletului meu,
Sunt paşii tăi, mergând neobosit
Mereu prin ale soartei văi.
Cu trupul îngheţat şi trist.

[Read more →]

Tags:············

Letter from Germany – Ein Brief auß Deutschland – Lettre d’Allemagne (II): the Tragedy of Romania

September 29th, 2012 · Comments Off on Letter from Germany – Ein Brief auß Deutschland – Lettre d’Allemagne (II): the Tragedy of Romania · Diary, Diaspora, OPINION, PEOPLE, quotations, Translations

Du mußt dir vorstellen, ein Haufen Affen die faul an Bäumen baumeln und den ganzen Tag die Bananen genießen, die ihnen vor der Nase hängen.
Und trotzdem, die Lebensbedingungen dieser Menschen sind unbeschreiblich. Ihre einzige Sorge ist gut zu essen, zu trinken und nicht allzuviel tun. Ich habe nirgendwo so viel Schmutz und Dreck an einem Ort gesehen, wo verglichen mit dem Möglichkeiten die sie hätten, viel mehr Ordnung sein müßte.
Alles ist ein Durcheinander, von Luxusgütern gemischt mit anderen Dingen die einen erbärmlichen und von ungeheure schlechten Geschmack zeugen.
Ich habe Bauern gesehen die in Pferdewagen, barfuß und schmutzig waren, die aber mit dem Handy telefonierten. Ich habe Menschen gesehen, die ihre Luxuskarossen in einem verrosteten Laster durch die Gegend spazierenfuhren, um anderen Leuten zu zeigen was sie besitzen. Ich habe hunderte von herrenlosen Hunden gesehen, die mitten auf den Straßen schliefen. Ich habe genau im Stadtkern von Bukarest zerfallene Hütten gesehen, die an zerbrochenen Fenstern, an Stelle von Gardinen, T-Shirts und alte Pyjamas hatten. Ich habe unglaublich luxuriöse Kaufhäuser gesehen, die von Polizisten bewacht waren, während draußen am Straßenrand Bettler mit traurigen Augen saßen.
La manie pompeuse de ceux qui sont « arrivés », qui se sont enrichi, est inimaginable. Nombreux sont ceux qui travaillent à l’étranger et qui retournent au pays avec de l’argent et le désir d’avoir à tout prix ce que les autres n’ont pas. C’est ainsi qu’ils se payent des villas et maisons horriblement pompeuses en dehors de Bucarest, des maisons qui ont l’air ridicule dans des villages où les autochtones restés, vivent encore dans leurs maisonnettes bâties d’argile et bouse de vache, blanchies à la chaux et avec des toits penchants telles de petites vieilles en train de bavarder. La vue jadis si belle est détruite et le comble est que même dans les cours de ces maisons bien à part, on peut voir, quelque part vers le grillage en fer forgé, une vache à côté d’une carriole essayant de paître parmi les tas de briques cassées.

Que pourrais-je te dire de plus, c’était un pèlerinage dans le passé traversant d’abord le futur, un bizarre mélange d’états sociaux, l’apparence visible d’un peuple qui, selon mon avis, n’aura jamais la chance d’arriver assez loin, exactement à cause des discordances excessives. On ne saura jamais convertir à notre civilisation une petite vieille innocente qui crache dans sa poitrine lorsqu’on la photographie et qu’on lui montre immédiatement l’image, sur le dos d’un appareil numérique. Et c’est exactement là la cause du fait que j’ai une grande pitié et compréhension pour ceux qui sont arriérés d’une centaine d’années, et aucune tolérance pour ceux qui, par des ruses, mensonges et tromperies, essaient de tirer le plus bas possible ce pays. Malheureusement nous n’y pouvons rien faire, mai la sensation demeure douloureuse.

[Read more →]

Tags:····

Letter from Germany – Scrisoare din Germania (I): the Tragedy of Romania

September 28th, 2012 · 5 Comments · Diary, OPINION, PEOPLE

Grandomania celor care « au ajuns », care s-au îmbogatit, este de neinchipuit. Sunt foarte multi cei care lucreaza dincolo de granitele tarii si care se intorc cu bani si cu dorinta de a avea ceva ce altii nu au. In felul acesta isi trintesc vile si case oribil de pompoase in afara Bucurestiului, case care arata ridicol intr-un sat unde bastinasii ramasi traiesc inca in casutele lor construite din lut si balegar, vopsite cu var si cu acoperisurile aplecate ca niste babute la taifas. Privelistea altadata atit de frumoasa este distrusa iar culmea este ca si in aceste curti unde casele se simt stinghere, vezi la gardul din fier forjat o caruta linga o vaca slaba care incearca sa pasca printre mormanele de caramizi sparte. Ce-ti pot spune mai mult, a fost un pelegrinaj in trecut trecind prin viitor, un ciudat amestec de stari sociale, o coloratura a unui popor care dupa parerea mea nu va avea niciodata sansa sa ajunga prea departe tocmai din cauza ca discrepantele sunt prea mari. Nu poti nicicind sa convertezi o babuta nevinovata la civilizatia secolului nostru, cind ea isi scuipa inca in sin cind ii faci o poza pe care imediat dupa aceea i-o arati pe celular. Si exact din acest motiv am mare mila si intelegere pentru cei care inca sunt cu o suta de ani inapoi si cea mai putina intelegere pentru cei care prin smecherii, minciuni si inselatorii incearca sa duca aceasta tara cit mai jos. Din pacate nu putem face nimic dar senzatia este dureroasa.
Sunt inca sub impresiile de acolo dupa cum observi, visez noaptea si ma scol cu senzatia ca mai sunt acolo, ma simt nefolositoare dar nu stiu ce as putea face… Sper ca nu te-am obosit cu povestile mele, in general întoarcerea mea scurta in Romania a fost interesanta si poate si o lectie pe care trebuia sa o iau dupa atitia ani…

I have never ever seen so much misery in a place where, given the resources at hand, there ought to be good order. Wherever you look there are luxury goods mixed with paraphernalia of poor taste, miserable goods. I have seen bare-feet, unwashed peasant farmers, in their horse-drawn wooden carts, busy talking on their cell phone; I have seen rural folk, who were exhibiting to all and sundry their newly- acquired luxury car, displayed on the back of a rusty lorry, which they were conveying, just to show off to the rest of the world to marvel at… I have seen hundreds of stray dogs curled up, asleep in the middle of the highway… In downtown Bucharest, I had seen hovels whose windows were covered with hanging tee shirts, or pyjamas, for lack of curtains… I have seen top-notch luxury malls with their ubiquitous uniformed security guards, only to discover, round the corner, people begging in the street.
In the countryside, I walked the main streets of villages covered in thick dust and boulders… I have seen sanitary installations, which were at least seventy-years old… I sat at dining tables laden with foodstuff, yet covered in shoals of flies, which cut my appetite… I cried my eyes out seeing the destitute elderly villagers, seated in the doorways of their rural homes, looking forlorn as the world went bye… I would have liked so much to fathom out what thoughts were visiting their vacuous faces… as the darkness enveloped their cottage, I would have liked to find out what they were doing in the evening, what were they thinking of, the next morning, as immediate prospects were fading fast, biting the dust of their farmyard… I tried to help as much as I could, I bought washing machines, clothes for the children and sundry goods needed in every household, but, as I said, it felt like a bottomless pit.
By contrast, the grandomania of the nouveau-rich, of those who made it overnight, was quite unbelievable. There are so many Romanians who work abroad only to return home playing a game of one-upmanship. In the outskirts of Bucharest they build for themselves some horrible, if pompous villas, which are completely out of kilter with the traditional rural abodes of their neighbours, living in cottages built of clay mixed with horse manure and straw, with whitewashed walls under a tilted roof, not unlike some old people seated on a bench, for a natter. The once bucolic rural atmosphere is completely ruined, yet to cap it all, in some of these farmyards, where such villas look out of place, one could discover, by looking through the iron fence, a wooden cart next to a malnourished cow, trying to graze next to a pile of broken bricks.
The overall impression I got is one of a journey into the past, yet one intermingled with the future, an odd mixture of social scales, a motley palette of a nation, which, in my opinion, will never have a chance of getting very far, at all, just because the discrepancies are too great to smooth over.

[Read more →]

Tags:············

Poetry in Translation (CXXIII): Reinaldo ARENAS (1943, Cuba – 1990 New York), Poet Cubanez – “My Lover the Sea” – “Iubita mea Marea” – “NIÑO VIEJO”

September 20th, 2012 · 4 Comments · International Media, OPINION, PEOPLE, Poetry, quotations, Translations

Reinaldo Arenas (1943-1990)
Cuban revolutionary poet & author,
exiled in NYC under Castro

My Lover the Sea

I am that child with the round, dirty face
who on every corner bothers you with his
“can you spare a quarter?”

Sunt copilul acela cu faţa rotundă si murdară.
Care la orice colţ de stradă te plictiseşte cerşind:
“dă-mi un leu, domnule!”
Versiune în limba Română
de Constantin Roman
Londra, 20 September 2011,
© 2012, Copyright Constantin Roman

Yo soy ese niño de siempre
ante el panorama del inminente espanto.
Ese niño, ese niño,
ese niño que corrompe el poema con su nota naturalista.
Ese niño, ese niño,
ese niño que impone arduos y aburridos ensayos
y hasta novelas, aún más aburridas, sobre “los bajos fondos”.
Ese niño, ese niño,
ese niño de cara airada y sucia que impone arduas
y siniestras revoluciones
para luego seguir con su cara aún más airada y sucia.
Ese niño, ese niño
ese niño ante el panorama siempre inminente
(sólo inminente)
del inminente espanto, de la inminente lepra, del inminente
piojo,
del delito o del crimen inminentes.
Yo soy ese niño repulsivo que improvisa una cama
con cartones viejos y espera, seguro, que venga usted a
hacerle compañía.

[Read more →]

Tags:··············

Mircea Milcovitch receives the French Literary Prize: Prix Contrelittérature 2012

September 10th, 2012 · Comments Off on Mircea Milcovitch receives the French Literary Prize: Prix Contrelittérature 2012 · Books, Diaspora, International Media, OPINION, PEOPLE, Reviews

Mircea Milcovitch receives the French Literary Prize: Prix Contrelittérature 2012:
« Le colonel Lawrence d’Arabie disait par expérience que tout homme qui appartient réellement à deux cultures perdait son âme » : phrase vertigineuse du Démon de l’absolu d’André Malraux, remontée à ma mémoire, telle une épigraphe fulgurante, après avoir lu Journal d’exil de Mircea Milcovitch.
Je ne parlerai pas concernant cet auteur de talent littéraire car il s’agit de bien plus que cela : d’être, de densité humaine, d’âme et de corps, toutes choses ignorées des plates égobiographies d’aujourd’hui. Journal d’exil montre que la grandeur d’un écrivain, autant que sa prédication même, se trouve dans le lieu d’où il écrit. Le lieu de l’écriture est sa vraie profondeur, il est ce « Lieu seul situé » dont parle le poète Oscar Venceslas de Lubicz Milosz dans Ars Magna, lieu de l’exil qui exige le refus du mensonge et seul contient la mélancolie de l’instant : « moi dans le Lieu seul situé j’écris »
Alain Santacreu

[Read more →]

Tags:·