Centre for Romanian Studies

Poetry in Translation (CCCXCIII), ROMANIA, Adrian MUNTEANU (b. 1948, Braşov): “Nu mă aştepţi c-un zâmbet”, “With open Arms”

Adrian MUNTEANU (n. 1948)

NU MĂ AŞTEPŢI C-UN ZÂMBET

Nu mă aştepţi c-un zâmbet la intrare.
Între pereţi stă gârbovă tăcerea.
Ascunsă prin unghere, încăperea
A împietrit în picuri de uitare.

Nevolnic rost, împărtăşesc plăcerea
De-a mă retrage fad în aşteptare.
Rămân pustiu, un semn de întrebare
Ce-a năruit speranţa sau durerea.

Mi-ar trebui un zbor de dimineaţă,
Să născocesc poveşti cu trup fragil,
Să recompun altarele de ceaţă.

E prea târziu. În gândul meu debil,
Sleit de pofte, răvăşit de viaţă,

Aş vrea să fiu, dar nu mai sunt copil.
* * * * * *

Adrian Munteanu (b. 1948)

WITH OPEN ARMS

 

With open arms, don’t greet me on your threshold;

Your home is haunted by a hunchback silence,

Which hides in darkest corners, in defiance

Of frozen memories, which grip my world.

 

Being unable, now, to share all pleasure,

I will retreat onto the tallest tower.

I cannot answer, as I have no power,

My hope and body shattered beyond measure.

 

I need again the morning’s wake-up call,

To memorise this fragile tale of yore,

And raise, again, my prayer and my soul…

 

Yet it’s too late. My brain can’t keep the score,

I lost my strength that nothing can forestall…

I’d like to be, but am a child no more.

 

Rendered in English by Constantin ROMAN, London,
© 2016 Copyright Constantin ROMAN

* * * * * * * *