Centre for Romanian Studies

Centre for Romanian Studies header image 1

POETRY IN TRANSLATION (CCCXXXVII): Pablo NERUDA (1904-1973), CHILE – “Ode to Age”, “Odă Bătrâneţii”

March 23rd, 2016 · No Comments · Books, Famous People, International Media, PEOPLE, Poetry, quotations, Translations

POETRY IN TRANSLATION (CCCXXXVII): Pablo NERUDA (1904-1973), CHILE – “Ode to Age”, “Odă Bătrâneţii”

pablo neruda
Ode to Age
Pablo Neruda (1904-1973)

I don’t believe in age.
All old people
carry
in their eyes,
a child,
and children,
at times
observe us with the
eyes of wise ancients.
Shall we measure
life
in meters or kilometers
or months?
How far since you were born?
How long
must you wander
until
like all men

instead of walking on its surface
we rest below the earth?

To the man, to the woman
who utilized their
energies, goodness, strength,
anger, love, tenderness,
to those who truly
alive
flowered,
and in their sensuality matured,
let us not apply
the measure
of a time
that may be
something else, a mineral
mantle, a solar
bird, a flower,
something, maybe,
but not a measure.

Time, metal
or bird, long
petiolate flower,
stretch
through
man’s life,
shower him
with blossoms
and with
bright
water
or with hidden sun.
I proclaim you
road,
not shroud,
a pristine
ladder
with treads
of air,
a suit lovingly
renewed
through springtimes
around the world.

Now,
time, I roll you up,
I deposit you in my
bait box
and I am off to fish
with your long line
the fishes of the dawn!

translated from the Spanish by Margaret Sayers Peden

* * * * * * *

Neruda Sonnets

Neruda Sonnets


Odă Bătrâneţii
Pablo Neruda (1904-1973)

Nu cred in vârstă.
Toţi bătrânii
poartă
în ochii lor,
un copil,
iar copiii
uneori
ne privesc
cu ochii înţelepţilor de demult.
Oare, vom măsura
viaţa
în metri, sau kilometri,
sau luni?
Oare cât timp a trecut de când ne-am născut?
Cât de departe
trebuie să mai hălăduim
până când,
la fel ca toţi oamenii,
în loc să mergem deasupra
ne vom odihni sub ţărână?
Bărbatului – femeii
folosind împreună
energia, bunătatea, puterea,
mânia, iubirea, tandreţea,
acelora care într’adevăr,
plini de viaţă,
au înflorit,
iar sensualitatea lor s-a maturizat,
să nu le aplicăm
măsura
unui veac,
care poate ar fi
ceva diferit: manta
minerală, pasăre
solară, floare,
altceva, poate,
dar nu o măsură!
Timp, metal,
sau pasăre, floare
cu peţiola lungă,
să creşti
de-alungul
vieţii omului,
stropeşte-l
cu flori
şi cu
apă
sclipindă,
sau cu soare nevăzut.
Te proclam
cale, şi nu giulgiu,
scară
imaculată,
cu trepte
de văzduh,
manta reinnoită
cu dragoste
de-a lungul primăverilor
lumii întregi.
Acum a sosit
timpul să te înfăşor,
să te pun în
cursă
si să pescuiesc
cu undiţa ta lungă
peştii zorilor.

Rendered in Romanian by Constantin ROMAN, London
© 2016 Copyright Constantin ROMAN, Londra

* * * * *

Tags: ·············

No Comments so far ↓

There are no comments yet...Kick things off by filling out the form below.

Leave a Comment