Centre for Romanian Studies

Poetry in Translation (CCCXIV): Alexandru O. TEODOREANU, aka PASTOREL (1894-1964), ROMANIA – “Soldate Rus, Slavă Ţie!”, “Hail, Soviet Soldier!”, “Gloire au Soldat Soviétique!” –

SOLDATE RUS, SLAVĂ ŢIE!
Păstorel Teodoreanu

Soldate Rus, soldate Rus,
De ce te-au pus aşa de sus?
C’ai cucerit popoarele,
Sau că-ţi miros picioarele?

HAIL SOVIET SOLDIER!
Păstorel Teodoreanu

You, Soviet soldier, Soviet soldier,
Why are you perched so high, I wonder?
Because you conquered us, as well,
Or that your feet may stink like hell?

Rendered in English by Constantin ROMAN,
London © 2015 Copyright Constantin ROMAN, London

GLOIRE AU SOLDAT SOVIÉTIQUE!
“GLOIRE AU SOLDAT SOVIÉTIQUE!”
Păstorel Teodoreanu
(1894-1964),

Toi soviétique, si haut perché,
Pourquoi es-tu si isolé?
Serait-ce par marque de respect?
Ou pour ne pas sentir tes pieds?

Version Francaise par Constantin ROMAN,
London © 2014 Copyright Constantin ROMAN, Londres
* * * * *

SHORT

NOTE: Dimitrie DEMU (1920-1997) – Sculptor of the Soviet soldier’s memorial in Bucharest

Monumentul a fost inaugurat la 10 mai 1946 în prezența unor înalte autorități: premierul dr. Petru Groza, primarul general al capitalei general Victor Dombrowski și locțiitorul președintelui Comisiei Aliate de Control, general-colonel I. Z. Susaikov. Monumentul a fost amplasat până în 1990 în Piața Victoriei și era un obelisc acoperit cu placi de travertin, de 12 m pe care era asezata o statuie din bronz de 3 m. Ridicarea statuii la o înălțime așa de mare i-a oferit prilejul lui Păstorel Teodoreanu să facă o epigramă, foarte populară în epocă, la adresa monumentului ostașului sovietic [vezi mai sus].

Dimitrie DEMU (1920-1997) a urmat studiile la Brașov, la colegiul “Andrei Șaguna” unde l-a avut ca profesor de română pe Emil Cioran.

A fost admis la școala de Arte Frumoase de la București, secția de sculptură, pe care a absolvit-o în 1943.

În 1948 s-a anunțat un concurs de proiecte pentru o statuie monumentală a lui Stalin, concurs la care au prezentat machete în jur de 20 de sculptori. Pentru a fi sigură că monumentul dedicat lui Iosif Vissarionovici Stalin se încadrează în criteriile impuse de acesta, Ana Pauker, în calitate de președintă a juriului, i-a cerut opinia lui Nikolai Tomski, un sculptor rus care executase mai multe statui ale generalisimului, amplasate în diferite orașe din Uniunea Sovietică. Juriul a fost surprins când, în 23 martie 1950, nu macheta favoritului Constantin Baraschi a fost aleasă, ci cea a sculptorului Dimitrie Demu.

După edificarea statuii au început ponoasele pentru autorul ei, care s-a transformat în “oaia neagră” a artei oficiale. Artistul lucra într-o fostă prăvălie de pe strada Sfântul Ion Nou, “total necorespunzătoare pentru creație” și nu a mai primit nici o comandă de la stat, deși fusese decorat cu “Ordinul Muncii”, clasa I.

Statuia, ridicată în 1951, a fost demolată în 1962. Pentru a scăpa de prezența sculptorului, devenită stânjenitoare, autoritățile l-au pus să facă cerere de emigrare în Grecia. Dumitru Demu nu s-a stabilit în Grecia, ci în Venezuela, unde multe piețe ale orașelor sunt decorate cu creațiile sale monumentale. Înainte de plecarea definitivă din țară, la 3 aprilie 1964 a fost pus să semneze declarația-tip prin care se obliga să nu spună nimic despre ce a putut vedea sau auzi în legătură cu autoritățile din România. Ultimul lucru pe care i l-au cerut “autoritățile” înainte de a-i aproba plecarea au fost decorațiile, și în primul rând, cea ce-i fusese decernată pentru statuia lui Stalin…