Centre for Romanian Studies

Centre for Romanian Studies header image 1

Pilot Erou Aurelian Livovschi (1902 – 1941), Crucea de Aur, Virtutea Aeronautica de Razboi

January 28th, 2010 · No Comments · PEOPLE

Aurelian (Rică) LIVOVSCHI

S-a născut la Tulcea la 4 August 1902 într-o familie de şase copii, fiind fiul mezin al preotului econom stavrofor Zenovie Livovschi,

Aurel Livovschi (in dreapta) la mansa unui avion Heinkel III

Aurel Livovschi (in dreapta) la mansa unui avion Heinkel III

(1858-1933) si a presbiterei Polixenia, nascută Nicodinescu, provenită dintr-o familie din Făgăraş refugiată în urma revoluţiei dela 1848. Pe linie directă familia avea o tradiţie lungă de preoţi ortodocşi moldoveni al căror nume se trăgea dela orasul Lvov de unde au fost alungaţi la sfârşitul secolului XVIII datorită “osândirii Uniaţilor”. Părintele Zenovie era o figură cunoscută si venerată în Tulcea unde a fost profesor de religie si co-fondator al Liceului Spiru Haret din oraş.  Timp de 46 de ani a slujit ca preot mai întâi la catedrala Sf. Nicolae din Tulcea (1880-1916) si apoi la biserica Schimbarea la Faţă (1918-1928) până la pensionarea lui, la vârsta de 70 de ani. Aurelian şi-a făcut studiile şcolare la liceul din oraş, dar acestea au fost întrerupte în timpul primului război mondial  de ocupaţia bulgară. S-a refugiat cu părinţii săi la Chilia Veche, în Delta Dunării unde s-a înrolat ca cercetaş pe un vas fluvial de război al Marinei Regale Române. Aceasta perioadă i-a marcat viaţa mai întâi printr-un record sportiv care l-a obţinut patinând pe Dunărea îngheţată între Tulcea şi Sulina, pe o distanţă de 72 Km, ajutându-se cu o umbrela pentru a-şi mări viteza.  Devenise un  sportiv desăvârşit  în nataţie si hockey.

In 1924, la vârsta de 22 de ani, obţine calificarea de pilot  de la Şcoala de Aviaţie din Tecuci. În  acelaş an începe serviciul militar în Aviaţie (Livret de Serviciu Militar 1924, matricola 128 CR),  timp în care, în Octombrie 1925, devine unul dintre primii paraşutişti militari din România. La sfârşitul serviciului militar, în 1926,  îl găsim plutonier aviator, la grupul 3 de aviaţie Galaţi, sub conducerea comandantului de escadrilă Căpitan Al. Cernescu. Din păcate, cariera sa în aviaţie este întreruptă din motive medicale, pentru care între 1926 şi 1939 îşi continuă viaţa civilă la Bucureşti ca funcţionar.

Devine membru al “Ligii Piloţilor Români” (carnet nr 21 din 24 iulie 1936). La 30 Martie 1939 doreste să îşi reia activitatea de pilot, dar este considerat “neconcentrabil” şi două săptămâni mai târziu, la 17 Martie 1939 se înscrie la “Scoala de Piloţi de Război” de la Buzău la un curs de perfecţionare.

La 20 Iunie 1939 obţine brevetul de adjutant pilot. La 17 Septembrie 1939 intra in serviciu activ ca pilot de război în Flotila 3 de Aviaţie, iar la 1 martie 1940 face un curs la “Şcoala de Bimotoare”. La 1 Iulie 1940 este concentrat ca pilot de război pe avioane bimotoare de tip Heinkel 111 unde îl găsim în 1941 la Flotila 1 Bombardiere.

In perioada Iulie 1940 – Septembrie 1941 efectuează 31 de misiuni pe frontul de Est. Ultima sa misiune este la 21 Septembrie 1941 are ca obiectiv gara  Odesa spre care se îndreapta o formatie de nouă avioane de tip He-111H3. Bimotorul Heinkel nr. 17 pilotat de Livovschi este atins de tirul artileriei antiaeriene si se prăbuşeşte in lacul Ialpug din Sudul Basarabiei . In echipajul Esc 78/Gr.5 Bomb. se afla adj.stag.r.pil. Aurel Livovski (sic)+ adj.sef.obs. Florea Truică+ smstr. Petre Dăbuleanu+ serg.mitr. Nic. Avramescu+ cap.mitr. Petre Iliescu+ fără nici un supravieţuitor.

V. Niţu (comunicare personală, Septembrie 2002) remarca următoarele:

Deci a fost în Grupul 5 Bombardament, unitate de elită a aviaţiei române. Ţin minte că atunci când am fost la cdor. Dan Stoian el mi-a arătat niste poze pentru noua carte printre care erau şi unele cu un He-111 care îl pescuiau dintr-un lac. E foarte posibil să fi fost chiar acest avion. Era şi o poza mai urâtă cu capul unui membru al echipajului, care fusese decapitat cand s-au prăbuşit.”

Corpul neînsufleţit este recuperat din lacul Ialpug,  Livovschi fiind mai întâi adus în satul Vlădiceni, judeţul Ismail, iar apoi fratele sau Col. (Rez) farmacist Vicenţiu Livovschi din Buzău îl îngroapă la cimitirul din satul Cuza Vodă, judeţul Cahul unde tatăl şi bunicul au fost preoţi.

La 4 Noiembrie 1941 Aurelian Livoschi, din Aeronautica Regală Română, (Esc.78/Gr. 5 bomb.) mort la datorie în vârstă de 39 de ani, primeste post-mortem, prin decret Regal semnat de M.S. Regele Mihai I, Crucea de aur, Ordinul “Virtutea Aeronautică de Război cu spade (Brevet nr 387 IDN Nr 3037).

” pentru a fi complectat 31 de misiuni de război în condiţii foarte dificile”

Aurelian (Rică) Livovschi este mentionat in cartea de memorii a lui Grigore Olimp Ioan, sub titlul  “Noi dela Bombardament” aparuta la Editura OFAR din Bucuresti (vezi fotografia, la manşa avionului Heinkel) precum şi în cartea de memorii al colegului de grup  Capitanului Ion Profir care evocă într-un paragraf:

Adj. Livovschi avea un corb, botezat Antonică. Acesta obişnuia să stea mai tot timpul pe avionul lui sau în faţa cortului de campanie. După ce acesta nu s-a mai întors din misiune, Antonică a dispărut şi el.”

Livovschi_Aurel_001-B

[schiţă biografică comunicată de Dr Constantin Roman, ianuarie 2010 si scrisa initial pentru “Dictionarul Aviatorilor Romani”]

http://www.aviatori.ro/dict_pers.php?sel=L

NOTA: pentru a vedea biografiile altor piloti Romani vizitati site-ul;

http://www.aviatori.ro

Tags: ··········

No Comments so far ↓

There are no comments yet...Kick things off by filling out the form below.

Leave a Comment